-
Mihai Pacuraru
Joi, 03 August 2017 09:29

Mirele Hristos și Mireasa (Biserica)

„Mironosițele femei cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule...”
(Binecuvântările învierii)

Fecior, fecioară, o muză cântată, pusă în versuri de poeți. Fecioria – vârsta iubirii neprihănite, iubirii dezinteresate, sincere, devotată până la sacrificiu. Singura iubire adevărată, ce vine la adolescent și se coace la maturitate, la bătrânețe, când poftele dispar sau când ne „dospim” spiritual, învățând să iubim fără ca mintea să mai fie prinsă de trup. Când trupul slujește sufletului și mintea celor curate.

Numele Mântuitorului, așa cum îl găsim consemnat cel mai adesea în Sfintele Evanghelii, este Iisus. Când lipsește în forma amintită, îl găsim suplinit de unul din următoarele apelative, fiecare cu semnificațiile lui: „Învățătorul” (Rabi), „Domnul”, „Mesia”/„Hristos”, „Fiul lui Dumnezeu”, „Cuvântul/Logos-ul”, „Emanuel” (Dumnezeu cu noi), „Împăratul lui Israel” ș.a. Ne-am propus să prezentăm în continuare câteva dintre aceste nume, cu înțelesurile lor teologice, indicând totodată și forma corectă (recomandată) pentru limba română, acolo unde este cazul. Pe această cale, dorim să aducem un pic de prospețime și de claritate pentru aceste nume care în limba română sunt, din păcate, pronunțate de multe ori în mod mecanic, fără a li se cunoaște înțelesul originar, și, într-un fel, puterea lor.

În „Rugăciunea Domnească” – „Tatăl nostru”, în „Crez” (mărturisirea de credință creștin-ortodoxă), cât și în alte rugăciuni, credincioșii cheamă pe Dumnezeu numindu-L Tată (Avva), Tatăl ceresc. Această chemare este una intimă, ca de la copil la părintele său. Însuși Dumnezeu Tatăl o dorește și ne-a dăruit-o prin Fiul Unul-Născut, Cel mai înainte de toți vecii.

Joi, 03 August 2017 09:29

De vorbă cu un Părinte

“Învățați să plângeți dragii mei!”

Odată, un preot bătrân, ‘cu mult har’ precum zic unii – de parcă nu toți preoții ar avea har – mi-a spus: “Învață să plângi dragul meu copil!”
Am întrebat: “Cum și de ce?”
Dânsul mi-a răspuns: “Să-ți limpezești ochii, ochii minții și ai sufletului.”

„Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le plinești!”

Duhul bucuriei, al liniștii, al păcii lăuntrice... Pășesc fără grabă, alături de prietenul Ionuț prin curtea mănăstirii. Am luat binecuvântare de la părintele Macarie. Suntem plini, bucuroși, euforici. Cuvântul său este blând ca o adiere, fraza este complexă cu argumentații biblice sau patristice, dar nu te încurcă. Simți că-ți vorbește din experiența sfinției sale, dar ascunde acest lucru, îl maschează dând exemple din Pateric și le argumentează cu pasaje din Sfânta Scriptura. Nu te pot plictisi, devii precum un copil ce ascultă fascinat povestea bunicilor.

„Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le plinești!”

Cum s-au petrecut acestea, această luminare în Duh?
La 40 de zile după Învierea Sa, Domnul Iisus, fiind împreună cu ucenicii Săi, le-a vorbit despre Botezul cu Duhul Sfânt, Botez despre care vorbise și Sfântul Prooroc Ioan la apa Iordanului: „Eu botez cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc.” (cf. Matei 3, 11)

Intrăm în biserică. Este ușor răcoare… o răcoare ce topește sufletul. Liniște…, multă liniște; o tăcere ce cântă parcă continuu imnuri de laudă. Cum intrăm simțim mirosul specific acestui lăcaș de cult, un miros ce se aseamănă cu cel din... cămara bunicii. Miroase a curat, aroma îți mângâie nările cu miresme tainice, de mir, de lemn...

– …„Tipic, tipic și la inimă nimic.” spunea părintele Ilarion Argatu. Tot așa vă spun și eu vouă că... tipicul, „tipicăreala” are rolul ei, se aude vocea caldă, dar pătrunzătoare a Părintelui Macarie ce stătea parcă ascuns într-o strană, în semiumbră, numărând la mătănii.

Joi, 03 August 2017 09:29

Cuvânt de învățătură

Mergând la o mănăstire de măicuțe, am cerut sfat la una dintre acestea.

Foarte zgârcită la vorbă și la chip, a stat puțin de vorbă cu mine. În felul ei grăbit, parcă să scape de corvoada conversației și a vizitatorilor.

„Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le plinești!”

De ce vine Mângâietorul sub forma unor limbi de foc? Păi, Duhul vine în forma limbii, căci grăiește peste fiecare în parte, îl învață cele Cerești și înțelesul tuturor celor pământești. Vine sub forma mai multor limbi, nu una peste toți, ca fiecare să-L aibă, dar fiecare să dobândească, în același timp, o harismă, un har. Nu se spune așa și despre preoți? Vedeți de unde vine? Unul tămăduiește, altul este văzător cu Duhul etc. Dar toți sunt una… deși fiecare cu lucrarea sa.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim”.

Pagina 12 din 14