-
Mihai Pacuraru

“Ce gând va număra şi ce laudă va rosti sau ce mâna va scrie cu meşteşugul cărţii mulţimea nenumărată a harurilor şi bunătăţilor Sfintei Născătoare de Dumnezeu, Pururea-Fecioara, pe care le-a arătat şi pe care le arată din zi în zi neamului omenesc?"

Sf. Maxim Mărturisitorul

Joi, 03 August 2017 09:22

Metanii și mătănii

„Mă voi ruga cu duhul dar mă voi ruga și cu mintea,
voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea"
(Sf.Ap. Pavel – I Corinteni 14, 15)

Mătania (var. metania) (de la grecescul metanoia= căință, schimbarea cugetului rău în bun) reprezintă, ca gest cultic, o închinare până la pământ în semn de venerație și de pocăință. Ca formă văzută, ea poate fi de două feluri: mătanie mică (ce constă doar în înclinarea trupului și atingerea pământului cu mâna dreaptă/mâinile) și mătanie mare (cu îngenunchere și atingerea frunții de pământ).

Joi, 03 August 2017 09:22

Mătănii - metanierul Partea a II-a

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-mă pe mine, păcătosul!”

Urcând pe scara dumnezeiescului urcuș, învățăm să părăsim păcatul, dobândind virtuți. Golgota mântuirii noastre se aseamănă cu pilda bobului de grâu care trebuie să moară pentru a renaște.

Joi, 03 August 2017 09:22

Mătănii - metanierul Partea a III-a

Multe cărți, multe tratate vorbesc despre rugăciunea inimii, despre cum putem să ajungem, a ne împleti gândurile cu Hristos Dumnezeul nostru. Ne învață, prin sfatul și coordonarea preotului duhovnic, să facem un anumit număr de rugăciuni zilnice.

Din momentul adormirii și până în ziua înmormântării celui răposat, preotul este chemat de rudele acestuia pentru a săvârşi panihida (cuvât grecesc ce înseamnă priveghere sau slujba de toată noaptea), cunoscută în popor ca slujba „Stâlpilor”. Aceasta este o rugăciune scurtă, o prescurtare a slujbei de înmormântare la care se adaugă şi citirea unor părţi din cele patru Sfinte Evangheli.

Slujba este alcătuită din rugăciuni începătoare şi tropare de la slujba înmormântării în care preotul împreună cu cei rămaşi se roagă pentru iertarea şi odihna celui răposat.

„Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu
are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.”
(Ioan 5, 54)

Cultul morţilor în Biserica Ortodoxă se mai numeşte şi grija pentru cei adormiţi, exprimarea „pentru cei morţi” fiind improprie. De asemenea, „moartea” nu este nicidecum trecere în neființă, ci doar sfârşitul vieții în trup, sufletul omului mutându-se din lumea văzută în cea nevăzută.

Joi, 03 August 2017 09:22

Pentru ce S-a născut Hristos?

Colindele de Crăciun vestesc un eveniment ce s-a petrecut acum mai bine de 2000 de ani într-o peșteră rece și nebăgată în seamă de la marginile Betleemului. Nașterea unui Prunc, primit cu ostilitate de localnici, dar cinstit în mod surprinzător de călători misterioși, sosiți special din Persia cu daruri cuvenite unui fiu de împărat.

Cete nesfârșite de îngeri și o stea neobișnuită „oprită” dea­supra locului unde era Pruncul, din drumul ei nefiresc de la răsărit spre apus, completează priveliștea neobișnuită prevestind că ceva unic, nemaivăzut, se desfășoară deodată în monotonia timpului aproape ciclic și lipsit de sens.

Joi, 03 August 2017 09:22

Pentru ce îngăduie Dumnezeu răul?

„Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu;
iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.”
(Matei 10, 22)


Nedumeriri îndurerate ca aceasta, asemenea scâncetului mut al unui prunc avortat de părinții săi, par a fi întru totul îndreptățite, justificate. De ce permite Dumnezeu atâtea încălcări ale poruncilor Lui? De ce permite o stare răsturnată a valorilor, de ce nu răsplătește imediat potrivit faptelor? De ce permite moartea celor drepți?

Vineri, 30 Noiembrie 2018 00:00

Cine este Sfântul Apostol Andrei?

Originar din Betsaida, localitate de pe țărmul lacului Ghenizaret (regiunea Galileea - după cum îl arată și numele de proveniență greacă și nu iudaică), este fiul lui Iona, pescar posesor al unei mici ambarcațiuni și comerciant, și frate cu Simon (ce va fi numit de Mântuitorul Hristos – Petru). Are parte de o educație medie favorizată și de mediul cosmopolit al Galileei, provincie marcată de puternice influențe eleniste, cu bunele și relele lor. Amestecul de populații din această zonă îi oferă o mai mare deschidere față de celelalte etnii, fapt confirmat și de apropierea sa față de vorbitorii de limbă greacă, dacă ne amintim momentul când unii dintre elini au cerut prin Andrei să vorbească cu Domnul.

Asociem de obicei necazul cu sărăcia, boala, suferința neprevăzută sau îndelungată. Este o stare nedorită și pentru mulți dintre noi greu de suportat până și la nivelul auzului. Atunci când cineva își deșartă amarul, picurând din sufletul său ceea ce îl apasă, prima reacție care ne apare în inimă este aceea de a-l evita, opri, contrazice sau, mai rar, a-l compătimi și a-l ajuta.

Pagina 13 din 14