-
Mihai Pacuraru

Tu însă când te rogi, intră în cămara ta
și închide ușa ta și roagă-te Tatălui tău și
Tatăl tău care este întru ascuns
îți va răsplăti ție”.

Nașterea Mântuitorului s-a petrecut în ascuns, în ascunsul ochilor, urechilor și inimilor celor ce nu erau pregătiți. Nașterea Domnului Iisus Hristos nu este tainică din punct de vedere istoric, S-anăscut în vremea lui împăratului (cezarului) Augustus (Octavianus) și a guvernatorului Irod. Proorocii vorbiseră despre toate acestea, vremea și vremurile, putem spune, erau știute și pregătite, dar ascunse inimilor. De aceea când ne rugăm spunem „inimă curată zidește întru mine, Doamne”.

Joi, 03 August 2017 09:21

Deschide ușa, creștine!

„Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc,
Celui fără de moarte
a Sfântului, Fericitului – Iisuse Hristoase;
venind la apusul soarelui,
văzând lumina cea de seară...”

Steluțe, ghirlande, clopoței, lumânărele împodobesc străzile orașului. Precum niște licurici, clipesc tainic, șoptesc: „Vine, vine Crăciunul, se naște Domnul!”

Miercuri, 02 August 2017 16:21

Nebun pentru Hristos în secolul XXI

Într-o societate egoistă ce promovează îngâmfarea, mândria, prostituția fizică și morală, Creștinul este crezut nebun sau fariseu, ca un părtaș al furtișagurilor morale, în ascuns Capul fărădelegilor, în umbra Bisericii.

Retragerea spre Hristos, tăcerea acestuia, discursul acestuia sunt considerate patologice.

"În post slăbim trupește, dar ne întărim duhovnicește." Sfântul Vasile cel Mare Postul Mare are o durată de șapte săptămâni, ne amintește de postul de patruzeci de zile al Mântuitorului înainte de începutul activității Sale publice. Postul Paștelui este cel mai lung post de peste an, cel mai aspru din punct de vedere alimentar, dar și cel mai important dintre posturile bisericești. Acesta începe în lunea de după „Duminica izgonirii lui Adam din Rai”/ „Duminica lăsatului de sec de brânză” și se încheie în noaptea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, după slujbă.

"Pentru cei ce postesc de bunăvoie, postul le este folositor tot timpul pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei ce-şi curăţesc sufletul cu post."
Sfântul Vasile cel Mare

"Cântarea este un dar pe care Dumnezeu i l-a dat omului ca pe o mângâiere. Primul cântec l-a cântat omul când a fost alungat din Rai. Atunci sufletul omului a început să cânte de dorul lui Dumnezeu, de dorul Raiului şi al Îngerilor, de dorul fraţilor lui şi al tuturor Sfinţilor, şi aşa a început să întocmească slujbele, ca să le cânte în faţa altarelor şi a icoanelor."
IPS Justinian Chira

Credincioșii creștin-ortodocși au militat zilele acestea însoți de preoți și ierarhi, cu ocazia sărbătoririi Bunei-Vestiri – sărbătoare împărătească ce ne ajută să retrăim momentul zămislirii/concepției/procreării Fiului lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei Maria, Maica Domnului – exprimându-și durerea pentru starea dramatică în care se află starea sufletească a poporului nostru, majoritar creștin. Ei au subliniat tendința alarmantă spre care optează cele mai multe familii sau cupluri din România: de a amâna, evita și opri nașterea de prunci, precum și modul artificial de planificare și selecție a bebelușilor care primesc de la părinții lor acceptul să se nască.

În „Rugăciunea Domnească” – „Tatăl nostru”, în „Crez” (mărturisirea de credință creștin-ortodoxă), cât și în alte rugăciuni, credincioșii cheamă pe Dumnezeu numindu-L Tată (Avva), Tatăl ceresc. Această chemare este una intimă, ca de la copil la părintele său. Însuși Dumnezeu Tatăl o dorește și ne-a dăruit-o prin Fiul Unul-Născut, Cel mai înainte de toți vecii.

Mărturisirea credinței în Mântuitorul Hristos reprezintă piatra de poticnire supremă pentru cei mai mulți dintre noi cei de astăzi care purtăm numele de creștini, și poate lucrul cel mai dificil de acceptat și de pus în faptă dintre toate elementele interne sau externe ale credinței.

Vineri, 28 Iulie 2017 10:15

Pentru ce îngăduie Dumnezeu răul?

„Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu;
iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.”
(Matei 10, 22)


Nedumeriri îndurerate ca aceasta, asemenea scâncetului mut al unui prunc avortat de părinții săi, par a fi întru totul îndreptățite, justificate. De ce permite Dumnezeu atâtea încălcări ale poruncilor Lui? De ce permite o stare răsturnată a valorilor, de ce nu răsplătește imediat potrivit faptelor? De ce permite moartea celor drepți?

Pagina 14 din 14