-
Mihai Pacuraru
Joi, 03 August 2017 09:30

Taina Sfântului Maslu - Lămuriri

Taina Sfântului Maslu este o lucrare sfințitoare a Bisericii, Trupul lui Hristos, prin care se împărtășește credinciosului bolnav harul nevăzut al tămăduirii sufletești, sursă a ușurării suferințelor și vindecărilor psiho-fizice (din rânduiala Tainei Sfântului Maslu citim cum Dumnezeu este invocat ca „doctorul sufletelor și trupurilor noastre, a Cărui milă este nemăsurată...").

Ea este săvârșită în numele Sfintei Treimi de către episcopi sau preoți, slujitori rânduiți special pentru aceasta încă din timpurile Sfinților Apostoli. Însănătoșirea bolnavului este cerută împreună cu aceștia de întreaga comunitate a credincioșilor, prin rugăciuni statornice de la Dumnezeu, pe temeiul faptului că Însuși Fiul Său a arătat cinstire trupului nostru prin Întrupare, restabilindu-l în calitatea sa de „templu al Sfântului Duh" (I Cor., 6, 19).

Logodna (lb. slavă: „a face făgăduință de căsătorie") este o slujbă premergătoare Sfintei Taine a Cununiei (Nunții) prin care viitorii soți, un bărbat și o femeie, se făgăduiesc înaintea lui Dumnezeu (în locașul sfânt, prin preot) și a oamenilor să-și păstreze fidelitatea și fecioria în vederea unirii depline prin căsătoria ce și-o doresc, dar care se va petrece mai târziu.

După originea ei, logodna este o tradiție moștenită în Biserică din antichitate, ea regăsindu-se într-o formă primară atât la evrei, cât și la popoarele păgâne vorbitoare de limbă greacă și latină. În creștinism, logodna capătă o semnificație mai înaltă, întrucât viitorii miri pun prin ea început drumului comun pe care doresc să-l dezvolte și să-l desăvârșească, prin iubire și susținere reciprocă, în vederea comuniunii fericite și a mântuirii.

Cununia este Sfânta Taină în care se binecuvintează legătura dragostei dintre un bărbat și o femeie în fața lui Dumnezeu (prezent nevăzut), a reprezentantului Său văzut (preotul sau episcopul) și a comunității credincioșilor. Prin Sfânta Taină a Cununiei se invocă harul Duhului Sfânt ca să vină peste mire și mireasă și să îi unească trup și suflet pentru a duce o viață armonioasă, bineplăcută lui Dumnezeu și mântuitoare. Prin aceasta se ține cont de importanța ajutorului divin pentru păstrarea fidelității, încrederii și dragostei dintre soți până la moarte. Dacă Adam și Eva s-au dezbinat între ei după pierderea harului dumnezeiesc, cu atât mai mult, în starea căzută a omenirii, plină de ispite și necazuri, dragostea oricât de sinceră și de profundă ar fi la început nu poate să reziste și să crească fără suportul de Sus.

Daca logodna începe cu formula: "Binecuvântat este Dumnezeul nostru...", ca o ierurgie (slujbă obișnuită de sfințire), la începutul Sfintei Taine a Cununiei slujitorul rostește cuvintele "Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh" prin care arată valoarea veșnică a făgăduinței pe care o fac mirii în fața lui Dumnezeu, superioară celei de la logodnă și fără sfârșit.
După ce și-au dovedit fidelitatea și dragostea prin făgăduința logodnei, acum viitorii miri sunt înscriși în rândul cetățenilor cerești ca unii ce au progresat în dragoste unul față de altul până acolo încât sunt deciși să trăiască împreună, unul pentru altul, până ce moartea îi va despărți, indiferent de vârsta, starea de sănătate și materială ce va urma de-a lungul vieții.

Cununia religioasă se săvârșește în zilele de sărbătoare pentru ca mirii să se poată împărtăși la Sfânta Liturghie alături de întreaga Biserică (rude, prieteni, dar și simplii creștini, împreună formând Trupul Tainic al lui Hristos) pentru a lua putere de sus în acest urcuș duhovnicesc.

Fiind un praznic de bucurie, Cununia nu se poate săvârși în zilele și răstimpurile de peste an opritoare (potrivit poruncii a noua și canoanelor Bisericii: 69 al Sfinților Apostoli, 52 al Sinodului de la Laodiceea):

Hirotonia (din lb. greacă: „a alege prin ridicarea și punerea mâinilor") este Sfânta Taină a Bisericii în care, prin punerea mâinilor și rugăciunea arhiereului, se împărtășește persoanei anume pregătite (bărbaților) harul dumnezeiesc care dă puterea de a învăța pe alții cuvântul lui Dumnezeu, a săvârși Sfintele Taine și a conduce pe credincioși la mântuire (Matei, 28, 19; 18, 18; Ioan, 20, 23). Trebuie menționat că Biserica este alcătuită din două categorii de membri: clerul sfințitor și simplii credincioși (mirenii). „Preoții sunt aceia cărora li s-a încredințat zămislirea noastră cea duhovnicească; ei sunt aceia cărora li s-a dat să ne nască prin Botez. Prin preoți ne îmbrăcăm în Hristos'' (Galateni 3, 27)

Taina mântuirii neamului omenesc este foarte profundă, la fel ca și căderea omului din starea de Rai, dar putem cunoaște, totuși, și noi unele aspecte legate de ea, prin contemplarea celor care ne-au fost transmise prin descoperire dumnezeiască. Astfel, vedem din Sfintele Evanghelii cum Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu săvârșește mântuirea omului în mod impus, izolat, numai cu puterea Sa divină, ci ia împreună-lucrători la aceasta pe cei ce au căzut, pe oameni, pe care, cuprinzându-i în umanitatea Sa, îi apropie și personal, ca prieteni ai Săi, și îi învață voia Tatălui ceresc Celui de oameni iubitor.

Joi, 03 August 2017 09:30

Ierurgiile – lămuriri

Menirea omului este de a fi sfânt (Levitic 19, 2; Matei V, 48) și, unită cu aceasta – după cum spune un proverb din bătrâni –, de a sfinți locul în care trăiește. Cel mai eficient mod pentru împlinirea ei este rugăciunea, adică legătura noastră permanentă cu Dumnezeu, convorbirea cu El și lucrarea după voia Lui. Astfel trebuie înțelese și dezvoltările mai ample sau formele instituite în Biserică de Mântuitorul, prin Sfinții Apostoli și ucenicii lor, în cadrul cărora, la rugăciunea episcopului sau a preotului împreună cu cei prezenți, se revarsă de Sus puterea nevăzută divină curățindu-i, tămăduindu-i și sfințindu-i trupește și sufletește pe credincioși.

Academia teologiei se află în Biserica, aici găsim universul cunoaşterii, iar în Sf Euharistie ni se descoperă infinitul material şi imaterial.

Tocmai de aceea putem afirma pe drept cuvânt, că ortodoxia este ştiinţa ştiinţelor.

Fundamentul teologiei find experienţă din trăire a Bisericii, aici găsim plinătatea învăţăturilor Dumnezeieşti.

„Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge
toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului
venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă.”
(Apocalipsă 24, 30)

 

Pagina 4 din 14