-
Mihai Pacuraru

„Precum este cel ce aleargă după vânt și vrea să prindă umbra sa,
așa este omul care crede în vise. Că pe mulți visele i-au înșelat
și au căzut cei care au nădăjduit în vise.”
(Cartea Înțelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, cap. 34)

Biserica numeşte pe Fecioara Maria cu apelativele de: „Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, slăvita, Stăpâna noastră”, fiindcă ea este singura dintre pământeni care s-a învrednicit să-L nască cu fire omenească pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, rămânând de-a pururea Fecioară.

Termenul de „Teotokos” (Născătoare de Dumnezeu) apare în scrierile bisericeşti în sec al III-lea (fiind consacrat la Sinodul III Ecumenic /432 d.Hr./ pentru combaterea doctrinei nestoriene care filosofa spunând că Maria a născut un simplu om sau cel mult, un Mântuitor adoptat ca fiu de Dumnezeu). Mai înainte termenul fusese folosit și de alți scriitori bisericești, precum Origen, Sf. Chiril al Alexandriei ș.a., dar cel mai evident apare în Evanghelia după Luca, unde Elisabeta spune Mariei, inspirată de Duhul Sfânt: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 42-43).

Joi, 03 August 2017 09:30

Ecoul

Se spune ca răbdarea o dobândim prin înțelepciune, aceasta venind odată cu creșterea duhovnicească. Înțelepciunea duce la mântuirea sufletului. Dar, cine se mai gândește la suflet in zilele noastre?
Ecoul celui ce striga în pustie încă se mai aude „în trâmbițe și chimvale" ar spune psalmistul. Ne botezăm în Duh și Adevăr, ne naștem, creștem, dar nu mai avem răbdare să ajungem la maturitate.
Mesia a venit, noi L-am văzut, dar am orbit. Am auzit, dar am surzit, am înțeles, dar ne-am pierdut înțelepciunea, ne-am pustiit sufletele prin lumesc.

Joi, 03 August 2017 09:30

Despre leacul uitat al milosteniei

„Tu însă, când faci milostenie,
să nu știe stânga ta ce face dreapta ta”
(Evanghelia după Matei 6, 3)

Milostenia este o etichetă tot mai des promovată în lumea „civilizată” a timpurilor noastre, un alt fel de drog, asemenea iubirii tolerante fără reper, de care fac caz cei ce doresc să manipuleze sentimentele maselor în scopuri adesea pline de egoism și de dispreț față de ființa umană.

Joi, 03 August 2017 09:30

Iubirea vrăşmaşilor

„Şi dacă iubiţi pe cei ce va iubesc, ce răsplată puteţi avea?
Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.”
(Sf. Ev. Luca 6.32)

Credința sau încrederea în cuvântul cuiva este o putere pe care o dobândim trăind alături de el, din experiență. Este un dar pe care acesta ni-l face în mod indirect, prin simpla lui viață, atitudine față de noi, exprimare a gândurilor și faptelor lui bune. Cea mai de preț credință ne-a sădit-o în suflet Dumnezeu Tatăl Care ne-a arătat în mod de netăgăduit că ne iubește și că ne consideră la fel de importanți și de dragi ca pe Însuși Unul născut Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos.

"Cultivarea este ceea ce rămâne când încheiem cititul.
Din nefericire, mulți citesc ceva ușor, ca să le vină somnul,
în timp ce lectura este ca să ne trezim."
(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul)

Dacă dorim să citim o carte cu un conținut religios, trebuie să avem în vedere mai întâi cum alegem o astfel de carte, pe cea autentică. Mai întâi de toate, să fim prudenți! Să nu o confundăm cu acele cărți de consum ce se propun a fi religioase, dar în esență înclină spre promovarea superstiției ori a fricii apocaliptice paralizante. Găsim din belșug asemenea literatură strecurată voit sau nevoit pe piața de carte.

"Oriunde ar fi educat copilul, asupra caracterului său se răsfrâng impresiile din locul unde a crescut – și însăși casa, curată, aranjată cu gust, cu ornamente simple și situată într un loc plăcut are o înrăurire nepre¬țuită asupra educației copiilor."
Sfânta Muceniță Alexandra Feodorovna

Fiind vorba de carte și de ce merită să citim, vă propun și o altă experiență. Un exercițiu imaginar: Să ne gândim. Orice casă, orice apartament frumos mobilat, dacă nu are și o icoană cât de mică pe un perete, pare rece, fad. Așa și într-o bibliotecă sau librărie, raftul cu inscripția religios este acea icoană demnă de cinstire și meditare. Raționalismul dur ca piatra al omului de știință în acel loc se înmoaie, iar mitul „crede si nu cerceta” - piere. Aici învățăm care este scopul vieții, cum ar spune Sfântul Serafim de Sarov.

„Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ;
n-am venit să aduc pace, ci sabie.”
(Evanghelia după Matei 10, 34)

Iubirea este calitatea sufletească prin care se deosebesc cei ce cred în Dumnezeu de cei necredincioși, e trăsătura celor care deși poate că nu-L cunosc pe Dumnezeu din cărți, Îl cunosc din experiență, din trăirea poruncilor Lui.

„Nu-mi plac ideile Dumneavoastră, dar voi lupta până la moarte
pentru ca Dumneavoastră să le puteți exprima.”
Voltaire

Pagina 9 din 14