-
Mihai Pacuraru

,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor,
mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu,
Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu,
Care este în ceruri."
(Sf. Ev Matei 10, 32-33)

„Cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează
nu este vrednic de Mine.
Cine ţine la sufletul lui îl va pierde,
iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi.”
(Evanghelia după Matei 10, 38-39)

Viața pe pământ este un dar și o responsabilitate, este timpul oferit nouă de Dumnezeu, Creatorul și Purtătorul nostru de grijă, pentru a ne decide dacă dorim să trăim veșnic, adică să ne bucurăm de iubirea și preaplinul vieții Lui nemuritoare în veci.

„Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu;
iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.”
(Evanghelia după Matei 10, 22)

Pentru ce îngăduie Dumnezeu răul?

Sfântul Nicolae s-a născut în jurul anului 280 în provincia Lichia din Asia Mică și a trecut la cele veșnice în jurul anului 345, în localitatea Mira de acolo (astăzi Kocademre, Turcia). Cinstirea sa se face pe 6 decembrie, deoarece în această zi el s-a arătat în vis Sfântului Împărat Constantin cel Mare, cerându-i să-i ierte pe trei tineri nevinovați, care urmau să fie omorâți a doua zi.

După Tradiție, Sfântul Spiridon al Trimitundei a trăit în secolul al IV-lea. S-a născut în jurul anului 270 în Aski, Cipru, și a fost păstor de oi. După moartea soției sale, alege să ducă o viață ascetică. Asemenea Sfântului Nicolae, Sfântul Spiridon a fost arestat pentru că era creștin și prigonit (chiar exilat) în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Maximian în anul 295 d.Hr., fiind eliberat odată cu Edictul de la Milan (313 d.Hr.).

Joi, 03 August 2017 09:30

Sărbătoarea Naşterii Domnului

„Iată, vă bineves-tesc vouă bucurie mare”
(Luca 2,10)

Crăciunul marchează Nașterea cu trup omenesc a Mântuitorului nostru Hristos și este, cronologic, prima sărbătoare creștină închinată Fiului lui Dumnezeu, în ciuda faptului că nu este la fel de veche precum Paștile sau Rusaliile.

Joi, 03 August 2017 09:30

Gânduri la început de an

Anul ce începe în curând este o foaie albă pe care putem să scriem o istorie a bunătății, a păcii și prieteniei, a proiectelor benefice pentru semenii noștri, și poate să devină la final o carte de vizită onorabilă pentru sufletul nostru însetat de dreptate, iubire și compasiune.

Joi, 03 August 2017 09:30

Sfânta Scriptură și folosul ei

Legea lui Dumnezeu „nu (se primeşte n.n.) pe table de piatră,
ci pe tablele de carne ale inimii”.
Sf. Ioan Gura de Aur

Biblia - Vechiul și Noul Testament, prezintă în formă scrisă istoria iubirii lui Dumnezeu față de creație, în general, și față de om, în special, de la facerea lumii și până în vremea de început a creației celei noi – Biserica (secolului I d.Hr.). Prin acestea ni se reamintește și deșteaptă conștiința că scopul vieții noastre pe pământ este dobândirea simțirilor duhovnicești.

„Mândria încearcă să-și închipuie o lume și să trăiască în ea.
Smerenia primește lumea așa cum a zidit-o Dumnezeu.”
(Arhim. Sofronie Saharov)

De multe ori considerăm mândria o virtute. Spunem: un om mândru este o personalitate puternică, un om mulțumit de rezultatele lui, demn, căruia nu-i e jenă să te privească în ochi. Dar, aceasta nu e mândrie, ci poate curaj, demnitate, onestitate, caracter integru, frumusețe lăuntrică, de ce nu?, a fi agreabil, plăcut vederii, chiar.

"Acela care are părere înaltă despre sine rămâne în ceața mândriei și nu are nici sănătate duhovnicească, nici vizibilitate, de aceea nu poate vedea darurile celuilalt." Sfântul Cuv Paisie Aghioritul

Pagina 10 din 14