-

Lângă un rasol de găină sau un cotlet de Jimbolia, bănățenii nu pun totdeauna legume și zarzavaturi fierte, pe care le preferă fierbinți, lângă supă.  Mai degrabă (deși cuvântul grabă și tot ce-l privește nu există în cosmopolitul dialect jimbolian) potrivesc niște zemoși cartofi răzăliți (de ce să piardă ocazia să mai mănânce încă ceva?) și câțiva gogoșari muraturati în oțet și miere (dacă ziceam marinați eram prețios și barbar, dacă ziceam murați era impropriu, că sare nu se pune).

Publicat în Gastronomie

Pastel: de pe dealurile argeșene și vâlcene vine o ceață parfumată, pe coșurile caselor iese mireasma deasă: până și urșii, la munte, simt că s-au copt fructele și rag înfricoșător, dezdoiti de poftă.  Mărul e copacul lui Sf. Ilie, de aceea Dumnezeu i-a spus: „Apoi dar, Ilie, până-n ziua ta să nu se mănânce merele, tocmai de ziua ta să guste intai“. (Niculiță-Voronca)

Publicat în Gastronomie

Rare, aproape necunoscute la sat, sărbătorești la oraș, icrele nu se fac în Transilvania după dichisul grecesc al linguriței de tarama umflată cu un litru de untdelemn, ci mai rapid și mai simplu, amestecate cu unt și ceapă verde. E risipă mare, știu, dar, decât să fac indigestie cu o maioneză în care s-au rătăcit paișpe icre, mai bine mă ruinez mâncând bine și-mi dau cu pumnii în cap după aia.

Publicat în Gastronomie
Marți, 31 Octombrie 2017 12:06

Mocanstrudel (rețeta lui Radu Anton Roman)

Această mică monstruozitate (nu numai verbală!) s-a născut, desigur, în Dobrogea, unde, atrase parcă de o vrajă, Levantul și Balcanii, Asia și Europa își dau nu mâna, ci sufletul tot, pierzându-și celula vitală și rătăcindu-și miezul spiritual, spre a se topi într-un anonimat și o singurătate ce seamănă cu neființa (simțiți deja, sper, infoierea unui vânt somptuos, vă promit chiar o emfază torențială ce va străbate aceste rânduri ca o ploaie de comete multicolore, ca o furtună de păsări tropicale, cum aș putea scrie despre ghivecio-ratatouillo-yariko-minestrone-le dobrogean altfel decât nefericit de prețios ?).

Publicat în Gastronomie

Din cale afară de fine, sărmăluțele din carne de gâscă cer un vin roșu, nu foarte legat și ca atare dispus la tovărășie. Și mă gândesc uneori la Roșul de Cotești (o preferință subiectivă, n-o luați în seamă), un vin sec și înfipt, destul de rar, ce-i drept, de la o vreme-căci cine stă să mai amestece și să potrivească Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon și Merlot-dar spectaculos de delicat, iar, în anii buni, chiar irezistibil.

Publicat în Gastronomie

În județul Suceava se face mălai dospit și din făină de hrișcă (o cereală mult cultivată în trecut și în Moldova, n.m.) măcinată, care-i negricios la culoare și tare bun la gust, fiind mai crescut ca cel de făină de păpușoi. (zice la început de secol Mihai Lupescu) Dacă după ce răstorni mămăliga ea crapă, vei face un drum. (Gorovei)

Publicat în Gastronomie

Celebra și magnifica coptură transilvană, răspândită mai ales în țările din sud-Bârsei, Făgărașului, Amlasului, Hategului-„Taci și inghite“ este o capodoperă veche, cunoscută de secole. Cărți serioase o citează și o prezintă ca atare încă de la începutul veacului nostru-când e răspândită și înghițită în tăcere și în toată țara-ca o găteală savuroasă și suficient de rafinată ca să aburească pe mese simandicoase, exprimând totodată ceva din gustul și din simțirea puternic românești de atunci-vă amintiți că prințesele mergeau la balurile curții în costum popular?

Publicat în Gastronomie

Sub acest nume arzoi, agitând în răspăr amintirile noastre din bibliografia obligatorie pentru elevii de școală primară, se ascunde prin stufurile Bahluiului o banală pomană a porcului, poate cea mai simplă dintre multele variante din toată țara (dar, oricât de banală, tot ritual jertfelnic rămâne!).

Publicat în Gastronomie

Mâncare complicată tare, care în Banat se împlinește în paradigme strălucitoare (veți vedea).  Obiceiurile legate de „taiatul porcului“ scot în evidență credin­tele în valoarea lui de simbol, ca și în legăturile „de sânge“ ce se realizează cu divinitatea (dar și între comeseni) în timpul consumării cărnii animalului sacrificat. Că urmare, părul porcului (după ce a fost legat pentru bidinele) trebuie înmuiat în sânge „pentru ca să nu se stingă neamul porcilor“.

Publicat în Gastronomie