Tipăreşte pagina

Iarna

 

 Semne de prosperitate:

 

Să însemni la ce zi a săptămânii a început a ninge, iar în primăvară să sameni tot în aceeaşi zi, ca să fie seminţele roditoare. Dacă iarna, la zile mari, va fi promoroacă multă e semn de belşug în toate.

 

Se crede că, atât cât de lungi sunt ţurţurii de gheaţă de la streaşina casei, până la Crăciun, aşa de înaltă va fi cânepa în vara următoare. După o iarnă grea urmează an mănos. Dacă iarna stă neaua pe pomi, vara va fi grâu înalt şi bogat. Dacă iarna degeră pământul, anul va fi bun.

 

 

Semne nefaste:

 

Se crede că, dacă iarna nu viscoleşte, în vara viitoare pâinea nu va rodi mult. Când tună iarna, are să fie foamete în anul acela.

 

 

Starea vremii:

 

Când se strâng multe ciori lângă sat, iarna este grea. Când iarna vrăbiile caută loc de aciuare pe sub streaşina casei, va fi ger. Când ciripesc vrăbiile cu grămăda, atunci e iarnă grea; iar când piţigoiul vine la fereastră, peste zece cincisprezece zile cade zăpada mare; când pisica se linge pe bot şi se spală uitându se la uşă, gerul dă în moină, dar dacă se uită spre sobă, va da ger mare; dacă vitele se ling mereu şi caii oftează pe nas, e semn că va ploua.

 

Când iarna vuieşte codrul tare e semn de viscol. Se crede că, dacă iarna-i geroasă, vara va fi călduroasă. Când iarna, pe timp de ger, oile nu vor mânca cu poftă, ca pe orice timp de ger, e semn că vremea are să se moaie în scurt; dacă însă oile, pe timp moale, vor începe a mânca cu poftă şi iuţeală, e semn că vremea are să se înăsprească în curând.

 

Fulgerele din timpul iernii sunt semne de zăpadă apropiată, de vânt sau de viscol. Sunt semne de iarnă uşoară când înfloresc pomii iarna.

 

 

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009