Tipăreşte pagina

Săptămâna Patimilor

Acestea sunt ultimele zile din Postul Paștelui, iar creștinii retrăiesc tensiunea clipelor de la sfârșitul vieții Mântuitorului Iisus Hristos. Fiecare zi din această săptămână are o semnificatie aparte in desfășurarea evenimentelor premergătoare Învierii Domnului.

Primele trei zile se numesc mari si sfinte. A patra zi, joi, marchează cea din urma Cina a Domnului cu ucenicii Sai, Cina cea de Taină, si trădarea lui Iuda.

A cincea zi, vineri, numită și "Paștile Crucii" sau Vinerea Mare, este cu adevărat începutul Paștelui, iar sâmbăta este ziua în care tristetea este transformată în bucurie prin omorârea morții.

Se spune că, dacă vrem să simțim bucuria pascală în această ultimă săptămână din Postul Paștelui, trebuie să ne pregătim atât sufletul, cât și trupul, prin post și prin spovedanie.

Tradiții și obiceiuri creștinești care se păstrează în Săptămâna Mare

Potrivit credinței, Postul Negru este ținut pentru a ne feri de boli. Se spune că Postul Negru te ajută să fii sănătos și te va feri de necazuri și nevoi tot anul.

Tot de Săptămâna Patimilor mai sunt legate câteva obiceiuri respectate de toti creștinii, indiferent de locul din care sunt: păstrarea liniștii, a tristeții generale, se fac focuri rituale, se respectă cu strictețe postul, nu se fac lucruri importante în gospodărie, se face curățenie în casă și curți, nu se muncește la câmp, se fac sau se cumpăra haine noi pentru sărbătoare, se taie vitele și păsările pentru sărbători, tocmirea lăutarilor pentru hora satului, împărtășirea la biserică, iertarea reciprocă între oameni.

În Maramureș, în această săptămână oamenii poartă haine de doliu, iar casa o îmbracă tot în negru și albastru închis. Ștergarurile se schimbă în ziua de Înviere cu cele albe, iar femeile iși schimbă portul.

Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”

În Marțea Mare se dă cu mătura, se spală geamuri și se fac treburile grele pe lângă casă.

Miercurea Mare este ultima zi în care se mai pot face treburi pe câmp sau se mai spală și calcă. Din aceasta zi, se spune că barbații trebuie să stea pe lângă casă și să își ajute nevestele.

Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morții, iar femeile merg la biserică și impart colaci de post, vin, miere si fructe. Barbații aprind focuri rituale în curți, pentru sufletele morților care se reântorc acasă. În după-amiaza acestei zile se fac copturile: pâinea, pasca si cozonacul.

În Vinerea Mare nu se mai slujeste Sfânta Liturghie, se ține post negru și nu lucrează nimeni. În același timp credincioșii, care nu pot, totuși, posti negru, nu trebuie să mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oțet, deoarece lui Iisus i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit.

Prohodul Domnului de vineri seară este ultima etapă a tânguirii lui Hristos, care se află acum în mormânt. La sfârșitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Aer, pe sub care trec apoi toți credincioșii.

În ziua Sâmbetei Mari, conform tradiției străvechi, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină și se roagă la icoane, apoi se apucă de plămădit. Pot termina, însă, toate treburile casei. Ca o superstiție, în cuptor, vasele trebuie puse doar cu mâna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soţ, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează.

Ca obiceiuri românești și tradiții, în Săptămâna Mare, e bine ca toţi credincioşii să ierte şi să se împace cu toţi cei cu care au fost în duşmănie.

Sărbătoarea Paștelui începe în după masa zilei de sâmbătă. Cel mai important moment al zilei este sfințirea apei botezătoare la biserică. Se spunea că prima persoana care urmează să fie botezată cu această apă "nouă" va avea noroc toată viața.

În Duminica Invierii creștinii mergeau la biserica ducând mancarea și vinul pregătite pentru a fi sfințite. Postul se termină oficial prin consumarea acestor bucate. Se spunea că dacă gâinile apucă să mănânce din rămășitele acestor mâncăruri vor oua mult. Se obișnuia ca oul sfințit să fie consumat în mijlocul familiei, pentru ca în cazul în care cineva s-ar rătăci să își amintească persoana cu care a mâncat și să își regăsească calea spre casă. Mâncarea tradiționala este carnea de miel pregătită după mai multe rețete specifice. Mielul este simbolul lui Hristos.