Tipăreşte pagina

Civilizaţia rurală a lemnului

Lazile de zestre, dulapurile, blidarele, culmile de pat etc., aceste obiecte pline de farmec si mister, realizate de mesterii tarani cu multa migala si maiestrie, au fost inlocuite in viata romanului de rand, de altele, mult mai aratoase si practice, dar impersonale. Atat de des raspanditele sifoniere, studiouri, dulapuri-vitrina si nelipsitele recamiere, ne fac sa simtim prin banalitatea lor din ce in ce mai mult, lipsa acelor obiecte care vorbesc de la sine si te intorc cu gandul in trecut la casa bunicii.

Lemnul, a constituit secole de-a randul principala materie prima a romanilor, fiind folosit pentru constructiile gospodaresti sau la confectionarea uneltelor, obiectelor si ustensilelor casnice, a pieselor de mobilier. In activitatea de prelucrare a lemnului, mesterul popular a pus atat indemanare cat si simt artistic astfel incat specialistii vorbesc atat despre "civilizatia romaneasca a lemnului”, cat si despre "arta romaneasca a lemnului”.

In comunitatile rurale, fiecare satean avea cunostintele si deprinderile necesare prelucrarii, macar sumare a lemnului, construind si intretinand singur unele obiecte din gospodarie. Lucrarile mai dificile erau lasate in seama tamplarilor, dulgherilor, stolerilor etc. Acesti mesteri populari s-au identificat intr-atat cu meseriile practicate incat denumirile acestora sunt frecvente si in numele acestora (Rotaru, Dulgheru, Dogaru).

Mesterii populari, folosind unelte simple ca securea, ferastraul, tesla, horjul, scoaba, cutitul, dalta, compasul, potricala, ghinul, tiparul de pirogravat au dat nastere unei cuprinzatoare game de obiecte, de la cele mici, de uz personal, ustensile casnice si unelte de lucru, obiecte de cult, pana la piese mari de interior si cele utilizate in constructii. Desigur, confectionarea lor presupunea o specializare temeinica, transmisa din generatie in generatie.

Nu exista categorie de obiecte uzuale la care lemnul sa nu fie folosit ca materie prima. Din aceste categorii amintim fantana, primordiala pentru existenta omului pe pamant.

Gardurile, parlazele, podetele sunt prezente in satele noastre in jurul gospodariilor taranesti si dau un farmec aparte mediului din jurul acesteia. Mobilierul, o categorie foarte importanta de produse artistice din lemn este reprezentat prin: scaune, dulapuri, leagane, lazi, mese, paretare, dulapuri-coltare, cuiere pentru ulcioare, blidare si asa mai departe.

In constructia caselor materialul de constructie era aproape in exclusivitate lemnul, folosit sub forma barnelor lungi asezate in cununi orizontale. In decursul timpului au intervenit diferentieri legate de tehnica de prelucrare a lemnului. Vechile constructii erau facute din barne rotunde, cele noi sunt construite din barne cioplite in patru muchii.

Decorul, de un mare interes artistic, al constructiilor taranesti se caracterizeaza prin factura sa stilizata si viguros reliefata datorita tehnicii folosite: cioplirea si daltuirea in lemn a unor obiecte cum ar fi: consolele ferestrelor, ramele usilor si ferestrelor, portile mari, intrarile in grajduri, toate ornamentate cu motive scoase puternic in relief.

Din lemn sunt executate artistic si majoritatea obiectelor folosite cu ocazia unor sarbatori: plosca nasilor pentru nunta, prescurnicere sau pecetare, adevarate sculpturi in miniatura, utilizate la imprimarea pe paine speciala pentru biserica si cuminecatura.