Tipăreşte pagina

Mobilă pentru totdeauna

Meșterii satului de odinioară creau obiectele necesare gospodăriilor sătești. Fiecare obiect poartă denumiri arhaice de care bătrânii satului încă își mai aduc aminte. Să redescoperim denumirile și utilitatea unor elemente de mobilier din interiorul locuinței tradiționale:


„Blidarul” este o construcție ușoară de dimensiuni nu prea mari, făcută dintr-o ramă cu una până la trei polițe (rafturi) fără uși, așezat de obicei pe perete. Pe el se păstrau blidele, vase de diferite forme, din lemn sau lut, întrebuințate în gospodărie. O expresie folosită încă și astăzi, atunci când o persoană cu mișcări stângace face zgomot cu vasele din bucătărie este: ”a intrat nora-n blide!”

„Laița sau „lavița”, este un fel de pat lung, întrebuințat ziua pentru șezut, iar noaptea pentru dormit, așezat în jurul pereților, cu picioarele bătute în pământ, pentru o mai mare stabilitate. Se întâlnește în aproape tot teritoriu țării, cu excepția sudului țării.

„Beldia”, străbunica dulapului de haine de astăzi, era o prăjină lungă cât toată lungimea casei, agățată în tavan, pe care erau atârnate hainele și țoalele. În locuințele tradiționale, beldia înlocuia lada de zestre.

Lada de zestre a fost și va ramane o piesă importantă de mobilier, ce stârnește un interes viu cercetătorilor, colecționarilor dar și iubitorilor de frumos.

Mobilierului tradițional românesc are un stil propriu caracterizat prin funcționalitate, simplitate și eleganță a formelor, ceea ce definim a fi specificul artei populare românești.