Tipăreşte pagina

”Mi-am răcit gura de pomană”

Votează
(5 voturi)

Sau, ți-ai răcit gura degeaba, sau și-a răcit gura de pomană, iată vorbe rostite de cei ce vor constata de-alungul timpului că tot efortul lor, de a sfătui pe cineva, de a îndruma pe cei nepricepuți, va fi degeaba sau de ....pomană; nimeni nu va învăța nimic, pentru că nu vor dori asta, nu vor fi interesați de învățătura cu pricina, nu se vor dovedi vrednici de înaintașii lor.

În situația asta sunt părinții neascultați, bunicii nerespectați, prietenii neiubiți, învățătorii nebăgați în seamă, ori, oamenii care vor mai mult de la viață pentru niște urmașii care nu vor nimic de la aceasta. Se mulțumesc să crească doar ca buruienile sufocând totul în jur cu nepriceperea lor, dând nimic celor ce le-au dat totul; sunt cei care nu dau doi bani pe cei din jur și nu vor fi atenți niciodată la ce li se spune, li se cere, sau la ce trebuie să preia și să ducă mai departe de la oamenii în mijlocul cărora trăiesc.

Sunt indiviți care trec .....ca gâsca prin apă și de care nu se lipește nimic din ceea ce ar trebui să fie purtat cu cinste și transformat în experiență proprie demnă de preluat de cei pentru care nu .....se răcește o gură de pomană! Sper că nu mi-am răcit și eu gura de pomană , și acum, și altădată, și cei care au prețuit spusele mele au înțeles sensul lor și, poate,n-au pierdut vremea de pomană, mai ales că sunt rostite de ani întregi până au ajuns să însemne ceva pentru cei ce prețuiesc cuvintele cu miez!

    Un text de
Vasilica Ghiță Ene

Login to post comments