Cercurile Sfintei Marii cele Mici

Înainteprăznuirea Naşterii Maicii Domnului; Sf. Mc. Sozont

Tradiţii: Cercurile Sfintei Marii celei Mici se ţin, cu o zi înainte de 8 septembrie şi una în urmă, fiindcă ea n‑are post. ♦ Dacă de la Sântă Măria Mare şi până la Sântă Măria cea Mică nu cade brumă, se împut jidovii. Fiindcă în timpul celor trei săptămâni dintre aceste două sărbători se întâmplă foarte rar să cadă bruma, poporul român din Banat spune astfel ca să-şi bată joc de jidovii blestemaţi de Maica Domnului. ♦ Unele femei ţin postul crucii în cinstea Sfintei Cruci, nemâncând de dulce o săptămână întreagă înainte de 14 septembrie, adică înainte de Ziua Crucii. Femeile care ţin acest post nelegat la carte, adică neporuncit de Biserică, merg în ziua de Înălţarea Sfintei Cruci la biserică, iar nafură şi agheasmă mare (agheasmă de la Bobotează), iar acasă urmează a nu mânca şi a nu bea nimic până seara, când văd c-au răsărit stelele. Când stelele se ivesc pe cer, iau din nou nafură şi agheasmă mare şi apoi cinează.

Apărător de rele şi durere: Spun că cine lucrează în Cercurile Sfintei Marii se varsă oala ce fierbe la foc cu mâncare şi le arde copiii. ♦ E rău de pagubă.

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009

Sf. Mc. Sozont. Când Maximian, ighemonul Kilikiei, despre porunca împărătească lăţind idoleasca mulţime de idoli, cea fără de Dumnezeu, a intrat în cetatea Pompeiopol, şi întru dânsa făcând praznic idolului celui ce era din aur, multe jertfe a adus. Atunci era acolo un tânăr, cu neamul din Licaonia, anume Sozont, creştin cu credinţa, cu bune deprinderi, plin de lucruri bune, pentru că legea Domnului o învăţa ziua şi noaptea. Acesta păscând oile cele necuvântă­toare, pre cele cuvântătoare le povăţuia la păşunea cea bună. Pentru că unde era el cu oile, acolo se adunau la dânsul ceilalţi păstori, copii şi bărbaţi, şi îi învăţa pre ei ca să cunoască pre unul Dumnezeu. Şi pre mulţi a adus la sfântul botez, pentru că darul Domnului nostru Iisus Hristos era întru dânsul.