-

Ce facem cu terenurile agricole necultivate?

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Astăzi vă propunem spre ascultare un subiect intersant. Este vorba despre terenurile din România care rămân în fiecare an necultivate, cu toate că agricultura înregistrează progrese apreciabile. 

De aceea l-am invitat alături de noi pe domnul Nicolae Horumbă, directror general adjunct în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură.

Realizator: Avem încă în România terenuri rămase necultivate, sau nu?

Nicolae Horumbă: Da, avem încă terenuri necultivate în România şi in primul rând aş vrea să fac precizarea că noi ca agenţie de plăţi putem să ne referim la terenurile necultivate care sunt declarate opentru subvenţii la APIA.

Realizator: Pentru că în realitate ar putea să fie mai multe dacă nu au fost înregistrate la APIA, nu?

Nicolae Horumbă: Sigur că da, sigur că da. Pot fi mai multe, dar una peste alta imaginea generală este în scădere a acestor suprafeţe.

Realizator: Comparativ cu ceilalti ani, constatăm o creştere a terenurilor cultivate

Nicolae Horumbă: A terenurilor cultivate da, sigur că da au crescut, iar terenurile necultivate cu siguranţă au scăzut. Am în fată evidenele noastre începând cu anul 2007 cand suprafeţele necultivate declarate de fermieri erau de circa 465.000 de hectare şi ele au scăzut continuu de la un an la altul ajungând în anul 2015 la 142.450 de hectare. Scăderea cea mai importantă a avut loc odata cu anul 2012 când ajunseseră la 66.000 de hectare şi ulterior au tot scăzut.

Realizator: Am înţeles. procentul este foarte important, totuşi. 142.000 de hectare fată de 465.000 de hectare în 2007 înseamnă destul de mult. Vreau să vă întreb dacă cunoaşteţi care sunt motivele pentru care, iată, a crescut această suprafaţă a tereneurilor cultivate în Româia în detrimentul celor necultivate?

Nicolae Horumbă: Suprafeţele necultivate au scăzut pentru că în general era vorba la început de suprafeţe mici ale proprietarilor privaţi care ulterior au fost comasate în parcele mai mari care au fost date în are

ndă sau achiziţionate de către deţinătorii mai mari de terenuri. Pe de altă parte, scăderea terenurilor necultivate în România s-a datoriat şi faptului că este mult mai convenabil să cultivi o suprafaţă pe care poţi primi, aşa cum era până în 2014, subvenţia SAPS, rata SAPS, ajutoarele naţionale tranzitorii sau PNDC-urile cum le ştim înainte de anul 2014. În plus de asta, dacă tot cultivă terenul mai puteau primi fermierii care îndeplineau condiţiile şi pachete de agromediu. Deci, subvenţia pentru un terene necultivat care însemna numai SAPS, în cazul în care era cultivat acel terene sigur creştea foarte mult. Pe de altă parte, trebuie să ştim că începând cu anul 2012 datorită situaţiei existente în ţară cu aceste terenuri necultivate şi controalele pe teren au fost mai bine direcţionate pe această zonă în aşa fel încât să ne asigurăm că pe aceste terenuri se desfăşoară activitatea agricolă. Acesta este motivul pentru care scăderea terenurilor necultivate este circa 75% de la 2007 până la 2015.

Realizator: Spuneam, procent foarte important. Înseamnă că agricultura a devenit pentru mulţi un mod de viaţă, o activitate din care să şi poată trăii?

Nicolae Horumbă: Cu siguranţă da. Pe de altă parte, aş vrea să fac totuşi o precizare, în noua politică agricolă comună terenul necultivat, sau pârloaga aşa cum îl defineşte regulamentul, nu este în mod obligatoriu ceva rău. Şi în vechea politică agricolă comună terenul necultivat era definit ca terenul lăsat la odihnă. Cu atat mai mult, în noua politică agricolă comună pârloaga, aşa este definită in regulament, înseamnă teren arabil necultivat lăsat în repaos pentru refacere. Şi în legislaţia românească este prevăzut timp de un an pe acelaşi amplasament. Altfel spus, statul român prin legislaţia românească şi în cadrul noii politici agricole comune şi-a luat o măsură de siguranţă în plus în aşa fel încât să se asigure că terenurile sunt cultivate. Deci fermierii care lasă terenul necultivat mai mult de doi ani, mai mult de un an pe acelaşi amplasament acele suprafeţe devin neeligibile. Eu zic că este o măsură bună asta pentru faptul că stimulam cultivarea terenului şi desfăşurarea activităţii agricole.

Realizator: Dacă mi-aţi spus la începutul discuţiei noastre care este numărul de hectare de teren necultivat în România, aş vrea să vă întreb şi dacă aveţi cifre legate de totalul terenurilor cultivate în România în 2015?

Nicolae Horumbă: Păi diferenţă este foarte simplă pentru că terenurile agricole declarate la APIA sunt în suprafaţă de circa 9.300.000 de hectare din care 142.000 de hectare sunt cele necultivate.

Realizator: Deci 9.150.000 de hectare sunt cultivate în acest moment în România.

Nicolae Horumbă: Da, exact.

Realizator: ne bucurăm mult că aţi fost alături den o iastăzi şi că ne-aţi oferit asemenea veşti. Când vom afla că în Româia se cultivă tot terenul bun pentru agricultură? Nicolae Horumbă: Aşa cum spuneam mai devreme, terenul necultivat nu este in mod obligatoriu un lucru rău. El este şi componentă a plăţilor de înverzire, da, cu singura condiţie ca pe el să se desfăşoare cel puţin o activitate minimă de întreţinere. Aceasta este toată condiţia.

Realizator: Să nu uităm că şi în celelalte state europene ani de zile a fost aplicată această măsură şi nu a fost rău.

Nicolae Horumbă: Sigur, exact.

Realizator: Bine! vă mulţumim mult de tot şi vă dorim o zi frumoasă în continuare şi vă aşteptăm în emisiunile noastre viitoare. Nicolae Horumbă: Cu mare plăcere oricând! Sărut mâna!/lazard/lbadiu 12.04.2016-15:04 

Realizator: Continuăm să vorbim despre terenurile rămase necultivate în România. Am aflat ceva mai devreme de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură că procentul acestor terenuri a scăzut din 2007 până în 2015 cu 75%, lucru care ne bucură. Vrem însă să aflăm şi ce se întâmplă în celelalte judeţe, de aceea ne oprim în Sălaj. Alături de noi este Adrian Lungu. Bună ziua, Adrian.

Reporter: Bună ziua şi bine v-am găsit. Avem veşti bune, cel puţin deocamdată, în judeţul Sălăj, unde suprafeţele care sunt lăsate de izbelişte, nefiind lucrate, sunt tot mai puţine, iar veştile bune vin, pe de-o parte, de la reprezentanţii Direcţiei Agricole Sălaj, de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, dar şi de la asociaţiilor fermierilor din judeţul Sălaj, care au înţeles cât de important este să avem terenuri lucrate. Pentru că imediat după 1998 a fost acea luptă acerbă pentru a reintra în posesia terenurilor agricole, după care, după aproximativ zece ani, a crescut foarte mult suprafaţa necultivată, s-a ajuns să avem sute de hectare de terenuri care sunt necultivate în judeţul Sălaj, în majoritatea localităţilor rurale, pentru că cei tineri au venit la oraş, iar cei vârstnici n-au avut puterea fizică şi nici materială pentru a munci pământul la adevărata lui valoare. Însă avem acum un concept nou, pentru că tot mai mulţi proprietari de terenuri în vârstă înţeleg că a-şi da terenul arendă nu este o greşeală, dimpotrivă este o chestiune benefică de pe urma cărei pot primi fie produse, fie bani. Mai există încă o reticenţă, spun reprezentanţii asociaţiilor agricole, adică cei care îşi dau terenul în arendă pierd practic banii de la APIA, situaţie în care foarte mulţi nu sunt dispuşi să-şi dea suprafeţele în arendă, tocmai pentru a nu pierde banii de la APIA. Există mari probleme, pentru că pe de-o parte se vorbeşte despre importanţa asocierii fermierilor şi a terenurilor agricole, iar pe de altă parte spun reprezentanţii acestor asociaţii, se încurajează oarecum să nu se dea în arendă suprafeţele agricole prin anumite sume de bani acordate sub formă de subvenţii în agricultă.

Realizator: Da, dar problema este că atunci când primeşti subvenţia trebuie să ai şi puterea să cultivi acel pământ.

Reporter: Evident, este vorba de...

Realizator: Este vorba şi de puterea fizică, şi de problema financiară. Reporter: Exact. Este foarte adevărat. Realizator: Sunt mai multe lucruri care intervin şi noi am tot vorbit în emisiunile noastre de îmbătrănirea satului românesc, că ştim că au rămas foarte mulţi bătrâni care deţin astfel de suprafeţe agricole rămase necultivate. Mulţi au apelat la acest sistem de arendă care este un sistem prin care pot câştiga ambele părţi, şi arendaşul, şi cel care primeşte beneficii în urma arendei.

Reporter: Da. Să sperăm că vom avea din ce în ce mai puţine terenuri agricole necultivate şi să ne lăudăm că este cultivat fiecare metru de teren.

Realizator: Trendul este pozitiv, cel puţin aşa am aflat. Îţi mulţumesc foarte mult pentru informaţii, Adrian Lungu.

Extras din emisiunea Viața la țară din 12 aprilie 2016, realizator Tatiana Mircea

Citit 799 ori