-

Mii de români, plecati la muncă, şi-au lăsat copiii singuri acasă

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Potrivit Protecţiei Copilului, 97.000 de copii trăiesc în România fără părinţii lor, la rude sau în sistemul de protecţie socială, fie cu un asistent maternal sau stau în centrele de plasament.

Cei mai mulţi români, peste 1.200.000 sunt plecaţi în Italia, acolo unde singura instituţie în care se vorbeşte încă despre reintegrarea familiei pare că rămâne biserica.

Aproximativ 97.000 de copii din România cresc fără părinţi pentru că aceştia au plecat la muncă în străinătate ca să câştige mai mulţi bani. Copiii lăsaţi în grija bunicilor, sau mai rău în centrele de plasament, petrec ore întregi plângând de dorul părinţilor, riscând să cadă în depresie sau să decurgă la gesturi extreme să se sinucidă.

Ce se poate face? Cine poate interveni? În România nu există nicio instituţie, niciun for care să interzică cetăţenilor să nu îşi lase copiii acasă singuri.

În Italia, de exemplu, un copil cu vârste până în 14 ani nu poate să rămână nesupravegheat în casă nici măcar o oră. În caz contrar, copilul intră în sistemul de protecţie socială putând fi preluat de părinţi abia după o sentinţă judecătorească, ceea ce ar însemna chiar şi după doi, trei ani.

De aceea, poate nici nu există cazuri de sinucidere în rândul copiilor. Părinţii români, care vin, de exemplu, la muncă în Italia, sunt nevoiţi să-şi lase fii acasă doarece cel mai adesea locuiesc la patronii pentru care lucrează sau casele în care stau sunt împărţite între mai multe familii pentru a economisi bani.

Soluţia ar fi să nu plece de acasă - consideră scriitoarea Ingrid Beatrice Coman din Malta care a publicat o carte despre "Orfanii albi ai României - satulă fără mămici":

Ce s-ar putea face ca părinţii să nu-şi mai lase copiii singuri? În primul rând să li se dea mai multă speranţă, mai multă forţă, mai multă încredere în viitor. Trebuie să înţelegem că un părinte nu alege o cale atât de anevoioasă cu bucurie. Alegerea aceasta este de fapt o lipsă de alegere. Fiecare dintre noi are dreptul sacru de a-şi căuta destinul pe oricare meleag îl îndrumă sufletul. Atâta timp însă cât aceasta reprezintă o alegere şi nu o nevoie. Să fii nevoit să-ţi laşi copilul care să-l poţi salva, aceasta nu este chiar o alegere ci ordinea firească a sufletului nostru, a sufletului omenesc în general, se revoltă doar la gândul acesta. 

În Italia, practic, în prezent singura instituţie care poate influenţa într-un mot pozitiv opinia unui cetăţean român este biserica, unde, potrivit episcopului ortodox Preasfinţitul Siluan, frecvent se vorbeşte despre importanţa reîntregirii familiei.

Preasfinţitul Siluan: Noi încercăm să le ţinem vie conştiinţa aceasta şi necesitatea aceasta de a fi aproape de copiii lor şi de a-i avea pe copii aproape, de a-i avea împreună, dar de multe ori contextul în care vine omul, în care trăieşte, greul prin care trece ş.a.m.d. poate să creeze acolo un fel de... da un fel de scurtcircuit, să zicem aşa, sau un fel de detaşare de la durerea respectivă, de la problema respectivă, pur şi simplu pentru că altfel omul şi-ar ieşi din minţi. Deci, eu cred că nu este mamă care să nu lăcrimeze gândindu-se la copiii ei în timp ce îngrijeşte copiii altei mame. Noi încercăm să-i ascultăm în durerea respectivă şi să-i încurajă, să nu-şi piardă nădejdea şi să caute cu ajutorul bisericii, cu ajutorul frăţietăţii care se creează şi în biserică să găsească o soluţie prin care să rezolve într-un fel sau în altul această problemă.

Sursa: Radio Romania Actualitati

Citit 1941 ori