-

Undeva în inima României, în mediul rural se trăiește exemplar, după un model japonez adoptat cu ambiție și determinare de săteni: "gunoiul este ceva intim, nu-l arunci unde-ți vine".

Duminică, 01 Octombrie 2017 08:30

România, țara din sufletul meu

Suntem români. Români nu numai pentru că aparținem geografic acestui spațiu. Suntem români pentru că, în ciuda aparențelor, trăim și simțim românește…pentru că România este în noi, este locul unde am alegem să trăim zi de zi.

Duminică, 01 Octombrie 2017 08:30

Ion Istrate, Veteranul Marii Uniri

Este cel mai în vârstă dintre veteranii de război ai României. Și, printr-un miracol, ultimul dintre aceia care i-a văzut cu ochii lui pe românii veniți la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, ca să gireze cu sufletul lor Marea Unire. El este Supraviețuitorul.

Nouă sate, îngrămădite pe dealurile prospere din regiune, din care oamenii au fugit spre oraș, lăsând în urmă case în ruină și livezi din care se înfruptă ursii când coboară vara din pădure. Comuna Valea Iașului, din Argeș.

Duminică, 01 Octombrie 2017 00:44

Cruci, satul căruia oamenii i-au pus cruce

Întemeiat pe la 1700, în vârf de deal, cu biserică făcătoare de minuni, în satul doljean Cruci au mai rămas doar casele, oamenii au plecat.

Satul-fantomă, din comuna Goieşti, este situat la 30 de kilometri de Craiova. Dacă îi întrebi însă pe tinerii din localitate cum se ajunge acolo, cei mai mulţi ridică din umeri.

Case care mai de care mai frumoase cu fundaţia sau pereţii din marmură se înălţau cu peste cincizeci de ani în urmă în satul Italieni. Italieni a fost un sat situat la 20 de km de municipiul Craiova şi înfiinţat de etnici italieni veniţi în România prin anii 1900.

Duminică, 01 Octombrie 2017 00:44

Rudari, satul oltean rămas doar în scripte

Între recensământul din 2002 şi cel din 2011, din judeţul Olt au dispărut mai multe sate. Cu excepţia satului Rudari de la Scărişoara, celelalte au dispărut şi din scriptele primăriei.

În urmă cu 30-40 de ani, în sat trăiau peste 100 de familii de rudari, de aici şi denumirea satului. Erau oameni săraci, dar liberi. Trăiau în bordeie construite ca pe vremea dacilor, din brazde de pământ şi lemn, lipite pe interior cu pământ galben.

Satul mehedinţean Cârjei, comuna Hinova, riscă să dispară de pe harta judeţului şi a României în câţiva ani. Din cele aproximativ 15 case, mai bine de jumătate sunt părăsite.

Dumnezeu însă n-a uitat zona aceasta pustie, dar pitorească şi a făcut ca Episcopia Severinului şi Strehaiei să pună bazele unei mănăstiri de măicuţe, un loc liniştit de rugăciune şi închinăciune.

Eternitatea s-a născut la sat şi tot acolo se şi stinge încet, încet. Satul românesc e din ce în ce mai gol. Numai lacrimile bătrânilor mai udă acum pământul lăsat pârloagă. Copiii li s-au dus printre străini, iar ei au rămas la mila lui Dumnezeu, singuri, asteptând ca cineva să le mai deschidă o data poarta înainte să se mute în cimitir.

Altădată plin de viaţă, astăzi pustiu. Aşa arată satul doljean Făget aparţinând comunei Breasta. Oriunde te-ai duce vezi acelaşi peisaj trist: case abandonate, uliţi pustii şi o durere nemărginită care pluteşte asupra celor opt locuitori care au mai rămas.

Un sat vechi dinspre Balta Brăilei. O lume învelită în legende și mistere, plutind deasupra pământului cum plutesc cețurile dimineața... N-aveam de unde ști că în ziua aceea, de 7 ianuarie, pătrunsesem într-un spațiu care aparținea altui timp, altor credințe și obiceiuri. De unde să fi venit ele? Din ce păgânătate, în ciuda numelui cu inflexiuni hristice atât de precise?

Pagina 6 din 15