-

Gastronomie

Cine îşi imaginează că dieta vegană fără foc (raw vegan) este o invenţie – şi o cucerire - a timpului pe care îl trăim, se înşeală amarnic. Ea nu este decât o altă faţă a "crudivorismului", a cărui definiţie a fost dată în urmă cu aproape un secol de Duca Enrico Alliata di Salaparuta, un bine-aşezat nobil sicilian (cu relaţii la toate marile Curţi ale Europei), care făcuse o pasiune pentru ştiinţa alimentaţiei şi alimentaţia ştiinţifică.

În zestrea fiecărei bucătării există preparate tradiţionale, dar şi mâncăruri şi preparate care, ca şi vinurile, au o denumire de origine. În România, spre exemplu, există cârnaţi care se diferenţiază prin ingredientele folosite, prin dimensiune şi mod de preparare, iar uneori şi prin denumirea de origine. Există de exemplu cârnaţii olteneşti, subţiri şi lungi, din carne de porc şi de vită, cu cubuleţe de slănină de porc, condimentaţi şi uşor afumaţi.

Preparatele tradiţionale din Transilvania sunt mai bogate în grăsimi, carne şi condimente decât cele din alte provincii româneşti. Untura, ardeiul iute, paprica şi tarhonul sunt ingrediente care dau specificitate mâncărurilor din Transilvania. Ciorbele sunt drese, cum se spune, cu ou şi cu smântână, ceea ce le face mai bogate în calorii, lucru necesar într-un spaţiu cu ierni mai aspre şi cu activităţi în agricultură care necesită un efort mai mare.