-

Cârnați de vânat (Rețeta lui Radu Anton Roman)

Cârnații de vânat se fac de veacuri în gospodăriile țărănești din Ardeal (și de pretutindeni, am ales Transilvania mai mult din prudență și patriotism local, nu poți bracona departe de casă, cu necunoscuți, că te toarnă) numai în amestec cu carne de porc de curte, mai grasă.


Vinul, insa, nu poate fi oricum, ci numai rosu sec, uscat, noduros, salbatic dar popular, adica Puterea Ursului de Bolindetu - sau, daca vi se pare (prea) inaccesibila Valcea, multumiti-va cu ce gasiti asemanator prin „saracia“ predominant lucie, dar mai ales alba a Bihariei, la case gospodaresti din Sacuieni si Salard: un Francos ori un Vanat, ori un Bacator rosu - dar sigur va trebuie mare noroc, sa le gasiti, si pricepere, sa le recunoasteti, ca acestea toate, licori inveselitoare, sangerii, au gloria apusa in alt secol; ce-a ramas si poate ca beti dumneavoastra sunt doar petice, sclipiciuri mici dintr-o fosta mantie stralucitoare.

Celor ce n-au umblat prin zapada pana la brau, pe o urma proaspata de mistret, tulburat de chefnitul cainilor, retraind cea mai veche emotie a fiintei, nu le pot explica extazul si teroarea vanatorii.

Ma voi multumi doar sa le expun paradoxul Sfantului Hubertus: dupa ce ucizi, epuizat de frig si catarat pe munti inzapeziti, trantit langa un foc, singur si nelinistit, cu un blid sarac, sacralizat de carnea unui sacrificiu si luminat de un pahar de vin curat, fiert cu ce-i dat, te simti martor disperat dar necesar la facerea lumii.

Citeste continuarea pe Bucataria lui Radu