-

Tocană din fructe de mare (reţeta Kerei Caliţa)

Într-una din zilele cu nori, spre ai mai trece din stenahorie, Kera Calița a pregătit tocană din fructe de mare, rețetă luată din satul Ofriniou de pe lângă muntele Athos-ului.

Ai nevoie de legume (oricum ele se găsesc la orice prăvălie din vremurile noi, ce nu mai seamănă deloc cu vechiul bazar de unde s-au născut de altfel toate piețele, toate magazinele și toate mall-urile), cum ziceam, ai nevoie de legume pentru șase călugări flămânzi: 200 de grame de mazăre, 3 bucăți de cartofi, 3 ardei grași (roșu, galben, verde), 150 de grame de fasole verde, 3 cepe albe, 4 roșii și 7 căței de usturoi tăiați mărunți.

Legumele se rumenesc la foc mic în ulei de măsline, cam 100 ml și se amestecă din când în când cu lingura de lemn până când este vremea adaosului de roșii tăiate în patru. Fructele de mare, câte 200 de grame din fiecare – calamari, sepie, creveți, caracatiță- se condimentează cu câte un vârf de cuțit de sare, de annatto, de piper de Cayenne, chilli, galangal, nucșoară, curcuma și piper alb.

Citeste continuarea pe KERA CALITA

Articole înrudite

  • Supele clasice franțuzești (reţeta Kerei Caliţa)

    Cea mai lesnicioasă și economicoasă metodă de a prepara carnea, peștele sau legumele a fost dintotdeauna fierberea acestora dimpreună cu tot ce se găsea la îndemână: cu ierburi de gust, cu frunze plăcut mirositoare sau chiar cu buruieni zdravene, cu felurite arome și orice mirodenii sau coloniale aduse de corăbierii puși pe pricopseală.

  • Supă de ceapă ca-n Montmartre (reţeta Kerei Caliţa)

    Cartierul parizian de lângă basilica Sacre Coeur este, poate, cel mai încărcat cu povești romantice din Orașul Lumină. Asta și fiindcă aici a fost locul favorit al pictorilor francezi din a doua jumătate a veacului XIX și nu numai, eroi nu doar ai saloanelor de artă ci și ai chefurilor monstruoase din Montmartre.

  • Escalop sau carne fragedă de vițel ca o coquille Saint-Jacques

    La origine, escalopul este o felie subțire de carne de vițel, obținută prin tăiere măiastră cu un jungher bine ascuțit sau prin frăgezire cu ciocanul de șnițele, care apoi se acoperă sau nu cu panadă și se gătește cu sos și legume sau ciuperci, cel mai adesea la tigaie, desăvârșită apoi, dacă vrei, la cuptor, smântâna fiind o altă proporție care poate interveni decisiv în formula de gust.

  • Pui Marengo, o superstiție culinară a lui Napoleon Bonaparte

    Legenda spune că genialului corsican i-ar fi plăcut câteva feluri de mâncare ce-au rămas scrise în istoria gastronomiei universale: Puiul Marengo, Homarul Thermidor şi Millefeuille sau „Tortul Napoleon”.

  • Cordon Bleu – misterul din cuhnie, revelația din farfurie (reţeta Kerei Caliţa)

    Deși denumirea ne-ar putea trimite spre vechea gastronomie franțuzească, după unii se pare că acest rafinat Cordon Bleu nu are mai nimic de a face cu aceasta și constituie, în fapt, un mélange între mai multe bucătării europene, mai ales cea austriacă imperială și cea… ucraineană narodnică!