-

Rețete cu povești: supă cremă de fasole (din 1932)

Nimic nu este mai gustos și mai frumos decât o farfurie cu un preparat care nu numai că arată foarte bine dar are și o poveste, spunem noi, fascinantă. Iată aici o serie de rețete în AND-ul cărora se învârtoșează istoria și bunul gust.

Găsim la Iuliu A. Zane în monumentala culegere de proverbe românești zicerea „zece feluri de bucate/tot fasole mestecate” și mare dreptate are cugetătorul anonim. Fasolea, alături de linte (dispărută din obiceiul culinar uzual), bob (dispărut chiar din grădini), varză (specifică mai mult Ardealului) și rădăcinoase erau baza mâncărurilor țărănești, mai ales în sezonul friguros și în multele zile de post ale unei națiuni cu credință strașnică în Dumnezeu. Mâncare a săracului, acompaniată de câte o ceapă muiată-n sare grunjoasă și cu un boț de mămăligă rece, fasolea pare a-și intra în drepturi abia în anul 2000, rebranduită de ProTv ca mâncare tradițională de 1 decembrie – Zi națională dar și aniversară pentru postul de televiziune.

Noi am ales pentru astăzi să refacem și să îmbunătățim o rețetă interbelică cu fasole din două motive clare:

În caietul pentru Gospodărie, clasa a II-a din 1932-1933, Brăila, am găsit o rețetă care ne-a făcut cu ochiul.
Supa cremă de fasole este un preparat destul de puțin gătit în bucătăriile noastre și care ne arată, încă o dată, cât de versatil este acest ingredient.

Ingrediente:

1 buc ceapă
1 morcov
1 bucățică de țelină
1 cățel de usturoi
Ulei pentru călit
800 g fasole albă
200 g fasole roșie
100 g spanac
Fulgi de ceapă
Sare, piper, boia dulce, cimbru

Opțional: lapte și unt pentru lactovegetarieni sau zile de dulce.

Afla modul de preparare pe GASTROART.RO

Articole înrudite

  • Ciorbe de sarmale și de ardei umpluți

    Ardei umpluți și sarmale se consumă în toate zonele țării. Ambele preparate au nenumărate variante: numim generic ardei umpluți o sumedenie de legume umplute, așa cum și sarmalele au nenumărate compoziții și învelișuri vegetale. Ambele au variante de post, mai ales pe bază de orez și ciuperci, dar lista ingredientelor folosite continuă cu o inepuizabilă inventivitate.

  • Supele clasice franțuzești (reţeta Kerei Caliţa)

    Cea mai lesnicioasă și economicoasă metodă de a prepara carnea, peștele sau legumele a fost dintotdeauna fierberea acestora dimpreună cu tot ce se găsea la îndemână: cu ierburi de gust, cu frunze plăcut mirositoare sau chiar cu buruieni zdravene, cu felurite arome și orice mirodenii sau coloniale aduse de corăbierii puși pe pricopseală.

  • Supă de ceapă ca-n Montmartre (reţeta Kerei Caliţa)

    Cartierul parizian de lângă basilica Sacre Coeur este, poate, cel mai încărcat cu povești romantice din Orașul Lumină. Asta și fiindcă aici a fost locul favorit al pictorilor francezi din a doua jumătate a veacului XIX și nu numai, eroi nu doar ai saloanelor de artă ci și ai chefurilor monstruoase din Montmartre.

  • Escalop sau carne fragedă de vițel ca o coquille Saint-Jacques

    La origine, escalopul este o felie subțire de carne de vițel, obținută prin tăiere măiastră cu un jungher bine ascuțit sau prin frăgezire cu ciocanul de șnițele, care apoi se acoperă sau nu cu panadă și se gătește cu sos și legume sau ciuperci, cel mai adesea la tigaie, desăvârșită apoi, dacă vrei, la cuptor, smântâna fiind o altă proporție care poate interveni decisiv în formula de gust.

  • Pui Marengo, o superstiție culinară a lui Napoleon Bonaparte

    Legenda spune că genialului corsican i-ar fi plăcut câteva feluri de mâncare ce-au rămas scrise în istoria gastronomiei universale: Puiul Marengo, Homarul Thermidor şi Millefeuille sau „Tortul Napoleon”.