-

Rețete cu povești: tort cu morcovi

Nimic mai gustos și mai frumos ca o farfurie cu un preparat care nu numai că arată foarte bine dar are și o poveste, spunem noi, fascinantă... dincolo de paternitatea (atât de mult disputată, azi), a acestei delicioase rețete de prăjituri.

Chef Vasile Nicolae, fotograful Elena Răduță și jurnalistul Cosmin Dragomir vă prezintă o serie de rețete în AND-ul cărora se învârtoșează istoria și bunul gust.

Paternitatea rețetei de tort cu morcovi este disputată de mai multe gastronomii, dar dat fiind faptul că originile nu sunt deloc clare prăjitura a intrat în rețetarul european fără o dată și un loc precise ale inventării ei. Se speculează că ar fi apărut în Epoca Medievală, pe când zahărul era extrem de scump și oamenii s-au folosit de dulceața naturală a morcovilor. Cea mai veche rețetă consemnată datează din 1827, din cartea „Arta bucătăriei franceze” a lui Antoine B. Beauvilliers, tipărită la Londra. O rețetă similară, a fost publicată tot ca în aceeași ani și în Elveția. Prăjitura cu morcovi a devenit populară după ce a fost introdusă în rațiile soldaților din Al Doilea Război Mondial.

Ingrediente pentru 6 persoane:

Blat:
morcovi tineri – 600 de g
ulei – 10 ml
zahăr – 120 g
ouă – 2 buc.
bicarbonat – 3 g
făină – 160 g
scorțișoară – ½ linguriță
esență de migdale – o fiolă
miez de nucă – 100 g
zeamă de lămâie – o linguriță
sare

Cremă:

cremă fină de brânză – 500 g
iaurt de capră – 200 g
zahăr pudră – 50 g
lichior de portocale – 30 ml

Afla cum se prepara reteta pe GASTROART.RO

Articole înrudite

  • Ciorbe de sarmale și de ardei umpluți

    Ardei umpluți și sarmale se consumă în toate zonele țării. Ambele preparate au nenumărate variante: numim generic ardei umpluți o sumedenie de legume umplute, așa cum și sarmalele au nenumărate compoziții și învelișuri vegetale. Ambele au variante de post, mai ales pe bază de orez și ciuperci, dar lista ingredientelor folosite continuă cu o inepuizabilă inventivitate.

  • Supele clasice franțuzești (reţeta Kerei Caliţa)

    Cea mai lesnicioasă și economicoasă metodă de a prepara carnea, peștele sau legumele a fost dintotdeauna fierberea acestora dimpreună cu tot ce se găsea la îndemână: cu ierburi de gust, cu frunze plăcut mirositoare sau chiar cu buruieni zdravene, cu felurite arome și orice mirodenii sau coloniale aduse de corăbierii puși pe pricopseală.

  • Supă de ceapă ca-n Montmartre (reţeta Kerei Caliţa)

    Cartierul parizian de lângă basilica Sacre Coeur este, poate, cel mai încărcat cu povești romantice din Orașul Lumină. Asta și fiindcă aici a fost locul favorit al pictorilor francezi din a doua jumătate a veacului XIX și nu numai, eroi nu doar ai saloanelor de artă ci și ai chefurilor monstruoase din Montmartre.

  • Escalop sau carne fragedă de vițel ca o coquille Saint-Jacques

    La origine, escalopul este o felie subțire de carne de vițel, obținută prin tăiere măiastră cu un jungher bine ascuțit sau prin frăgezire cu ciocanul de șnițele, care apoi se acoperă sau nu cu panadă și se gătește cu sos și legume sau ciuperci, cel mai adesea la tigaie, desăvârșită apoi, dacă vrei, la cuptor, smântâna fiind o altă proporție care poate interveni decisiv în formula de gust.

  • Pui Marengo, o superstiție culinară a lui Napoleon Bonaparte

    Legenda spune că genialului corsican i-ar fi plăcut câteva feluri de mâncare ce-au rămas scrise în istoria gastronomiei universale: Puiul Marengo, Homarul Thermidor şi Millefeuille sau „Tortul Napoleon”.