-

Istoria Limonadei în 3 rețete: clasică (1853), cu vin (1902) și caldă (1913)

Alături de bragagii și salepgii, limonagii au împestrițat comerțul ambulant cu d’ale setei al vechilor București.

Cu un recipient mare în spate, străbătând marile Poduri și ulițe, limonagii erau o categorie de negustori ambulanți (street delivery) care nu au avut breasla lor (sau mi-a scăpat mie informația) fiind încartiruiți împreună cu mai cunoscuții colegi care vindeau bragă ori salep.

Un pahar cu limonată (am păstrat grafia de pe vremuri) rece, înviorătoare era mereu binevenit în praful de nedescris al Capitalei Valahe, în zilele toride de vară și făcea deliciul mai ales al copiilor și cucoanelor de pe timpuri.

Mai jos am ales, în ordine cronologică, trei rețete de limonată, din cărțile vechi de bucate, trei rețete diferite din care am remarcat tehnica folosită (frecarea zahărului pe coaja fructului), adăugarea vinului în lichid sau încălzitul compoziției.

Limonată

„Alege lămâi bine coapte; freacă bucățile de zahăr pe coaja lămâilor ca să ia bine untul spirtos al lămâii (uleiuri volatile); aruncă acel zahăr în câtimea (cantitatea) de apă necesară, în care vei stoarce bine lămâile. Pentru 300 dramuri de apă (955 ml) poți pune 2 sau 3 lămâi adăugând și zeamă de la o portocală sau două, alegând dintre cele mai coapte și mai dulci” Christ Iónnin – Bucătăria română, Carte coprinzătoare de mai multe rețete de bucate și bufet 1865, Ediție îngrijită și adnotată de Simona Lazăr, editura GastroArt 2018.

Limonată

“Stoarcem într-un pahar cu apă, zeama dintr-o lămâie, adăugându-I și 2-3 lingurițe zahăr pisat, frecat pe coajă de lămâie mestecând bine pânî se dizolvă zahărul, apoi servită.

Limonata caldă se pregătește tot așa, numai că zahărul îl dizolvăm mai întâi în apa caldă și după aceea stroacem zeama de lămâie, lăsând puțin să fearbă; înainte de a o servi, luăm spuma ce se formează la suprafața ei” Ecaterina Dr. S. Comșa: Buna Menajeră sau Carte de bucate – cea mai practică și mai bogată dintre toate cărțile de bucate scrise pâna astăzi în limba română, 1902, Craiova.

Citeste continuarea pe GASTROART.RO

Măsuri pentru perioadele de caniculă. Cum să vă protejați?

Articole înrudite

  • Ciorbe de sarmale și de ardei umpluți

    Ardei umpluți și sarmale se consumă în toate zonele țării. Ambele preparate au nenumărate variante: numim generic ardei umpluți o sumedenie de legume umplute, așa cum și sarmalele au nenumărate compoziții și învelișuri vegetale. Ambele au variante de post, mai ales pe bază de orez și ciuperci, dar lista ingredientelor folosite continuă cu o inepuizabilă inventivitate.

  • Ceea ce nu ştiu oamenii despre Catedrala Mântuirii Neamului

    Nu avem cum să nu ne mândrim cu faptul că avem şi noi o catedrală demnă de o capitală europeană, deşi discuţii aprinse pe tema investiţiei uriaşe pe care a presupus-o această contrucţie au tot existat.

  • Soleanca – leacul pentru mahmureală al slavilor

    Știați că în Franța supa de ceapă este considerată leac pentru mahmureală? Că noi, prin interbelic, preferam pentru a ne întrema, după o noapte prelungită în fața sticlelor cu vin, tuslamaua și nu ciorba de burtă sau că potroc folosit ca adjectiv poate însemna extrem de sărat, extrem de acru sau chiar ambele simultan?

  • Ce este și cum se face untul de raci

    O să întâlniți în cărțile vechi de bucate românești termeni și preparate care vă pot da bătăi de cap, asta dacă nu există note explicative elaborate.

  • Istoria Coroanei de Spini a lui Hristos

    Sfânta Coroană de Spini, care l-a însoţit pe Mântuitorul Isus Cristos pe cruce în Vinerea Patimilor este cea mai preţioasă relicvă a creştinătăţii.