-

Un apicius, doi apiciuși. Rețetare din Antichitatea greacă și romană

Referința cea mai citată, atunci când se pune întrebarea „care este cea mai veche culegere de rețete/ carte de bucate” a planetei, este: „De re coquinaria” a lui Apicius.

Totuși, în ciuda faimei sale, nu Apicius are drept de preemțiune într-o istorie a gastronomiei, în Europa.

Jean Bottéro (pe care îl citam și aici în articolul despre prima carte de bucate a omenirii, scrisă pe tăblițe de lut, cu litere cuneiforme, în Mesopotamia) ne atrage atenția că, la sfârșitul secolului al V-lea î. Hr. – deci cu vreo opt veacuri și mai bine înainte de Apicius – un grec primise supranumele de „Fidias al bucătăriei”. Era un artist, în felul lui! Și se numea Mithekos (Mithaikos). „Cel dintâi patriarh al gastronomiei a fost fără îndoială Mithekos, un grec din Syracuza, contemporan cu Platon, care și citează numele lui”, scrie Bottéro (*). Mithekos era bucătar profesionist – aproape în sensul în care sunt chefii din zilele noastre și redactase o culegere de rețete mediteraneene, în special pe bază de pește.

Cei de dinainte de Apicius…

Că această scriere a existat și era de notorietate în epocă ne garantează și un alt autor antic, Athenaios(Atheneus), care, în lucrarea sa, „Banchetul înțelepților”, citează o listă de autori de „opsartitici” (cărți de bucate sau tratate culinare – n.n.). Iar cel dintâi numit e chiar Mithekos. Atât la Athenaios (sec. II-III d.Hr.) – cât și, mai înainte, la Arthemidoros (sec. I î.Hr.) și Calimachus (sec. III-II î.Hr.) vom regăsi cele mai importante nume ale artei culinare, cât și unele dintre rețetele acestora (utile mai ales în condițiile în care scrierile originale nu s-au păstrat). Lista celor care, în Antichitatea greacă, au redactat opusuri mai întinse sau mai restrânse cu rețete culinare îi mai include pe: Herakleides din Syracuza (sec. IV î. Hr.), Glaukos din Lokroi, Hegesippos din Tarent, Epainetos (sec. I î. Hr.), Sophon din Akarnania, Parmenon din Rodhos, Dorion (sec. I d. Hr.), Aigimios (sec. IV î. Hr.) etc.

Numărul mare de autori – chiar dacă operele lor nu ni s-au păstrat decât în fragmente citate de alții –, varietatea rețetelor (de la cele de pește la pâine și patiserie și până la conserve), ca și ciudățenia de a așeza rețetele în versuri (ca la Philoxenus din Leuca și Archestratos din Gela) arată interesul lumii antice pentru gastronomie și propagarea ei.

Câte ceva despre „De re coquinaria…” și Apicius

......

Citește mai departe AICI