-

Soleanca – leacul pentru mahmureală al slavilor

Știați că în Franța supa de ceapă este considerată leac pentru mahmureală? Că noi, prin interbelic, preferam pentru a ne întrema, după o noapte prelungită în fața sticlelor cu vin, tuslamaua și nu ciorba de burtă sau că potroc folosit ca adjectiv poate însemna extrem de sărat, extrem de acru sau chiar ambele simultan?

Rușii au o ciorbă incredibil de gustoasă pe care au exportat-o cu succes și în alte zone. Solyanka, solianca, soleanca este o zamă complexă, un buchet de gusturi și consistențe cum rar găsești.

Cum rețetele nu sunt bătute în cuie și standardizarea lor pe plan național s-a făcut numai în comunism, pe când s-a impus câte o singură variațiune la temă, am întâlnit fel de fel de moduri de preparare.

Unele dintre ele conțin multe legume (ceapă, albituri și morcovi), atât de multe încât ciorba respectivă nu diferă aproape cu nimic de alte ciorbe, iar gustul specific se pierde în bogăția de rădăcioase. 

În cazul acestei rețete trebuie să menționăm că preparatul este dens, bogat cum i-ar spune mamaie, cu mai puțin lichid decât suntem noi obișnuiți.

Ideea la această rețetă care nu are gramaje fixe ci o puteți adapta la gustul dumneavoastră este să aibă multă ceapă.

Fierbeți un o bucată de afumătură, bucăți de pui și bucăți de vită sau de porc (cu oase) cu sare și, dacă doriți cu legume tăiate grosier, până când carnea se desface fâșii. Strecurați și păstrați supa de carne și oase.

Afla restul ingredientelor si modul de preparare AICI

Citește mai mult despre stil de viațăsfatul medicului și idei practice.

Vezi și Nodulii tiroidieni și cancerul. Ce trebuie să știi

Articole înrudite

  • Ciorbe de sarmale și de ardei umpluți

    Ardei umpluți și sarmale se consumă în toate zonele țării. Ambele preparate au nenumărate variante: numim generic ardei umpluți o sumedenie de legume umplute, așa cum și sarmalele au nenumărate compoziții și învelișuri vegetale. Ambele au variante de post, mai ales pe bază de orez și ciuperci, dar lista ingredientelor folosite continuă cu o inepuizabilă inventivitate.

  • Supele clasice franțuzești (reţeta Kerei Caliţa)

    Cea mai lesnicioasă și economicoasă metodă de a prepara carnea, peștele sau legumele a fost dintotdeauna fierberea acestora dimpreună cu tot ce se găsea la îndemână: cu ierburi de gust, cu frunze plăcut mirositoare sau chiar cu buruieni zdravene, cu felurite arome și orice mirodenii sau coloniale aduse de corăbierii puși pe pricopseală.

  • Supă de ceapă ca-n Montmartre (reţeta Kerei Caliţa)

    Cartierul parizian de lângă basilica Sacre Coeur este, poate, cel mai încărcat cu povești romantice din Orașul Lumină. Asta și fiindcă aici a fost locul favorit al pictorilor francezi din a doua jumătate a veacului XIX și nu numai, eroi nu doar ai saloanelor de artă ci și ai chefurilor monstruoase din Montmartre.

  • Escalop sau carne fragedă de vițel ca o coquille Saint-Jacques

    La origine, escalopul este o felie subțire de carne de vițel, obținută prin tăiere măiastră cu un jungher bine ascuțit sau prin frăgezire cu ciocanul de șnițele, care apoi se acoperă sau nu cu panadă și se gătește cu sos și legume sau ciuperci, cel mai adesea la tigaie, desăvârșită apoi, dacă vrei, la cuptor, smântâna fiind o altă proporție care poate interveni decisiv în formula de gust.

  • Pui Marengo, o superstiție culinară a lui Napoleon Bonaparte

    Legenda spune că genialului corsican i-ar fi plăcut câteva feluri de mâncare ce-au rămas scrise în istoria gastronomiei universale: Puiul Marengo, Homarul Thermidor şi Millefeuille sau „Tortul Napoleon”.