-

De la "crudivorism” la "raw vegan”

Scris de

Cine îşi imaginează că dieta vegană fără foc (raw vegan) este o invenţie – şi o cucerire - a timpului pe care îl trăim, se înşeală amarnic.

Ea nu este decât o altă faţă a "crudivorismului", a cărui definiţie a fost dată în urmă cu aproape un secol de Duca Enrico Alliata di Salaparuta, un bine-aşezat nobil sicilian (cu relaţii la toate marile Curţi ale Europei), care făcuse o pasiune pentru ştiinţa alimentaţiei şi alimentaţia ştiinţifică. El era, între altele, proprietarul podgoriei Casteldaccia, unde se produce superbul vin Corvo al Siciliei, şi al uneia dintre cele mai cunoscute "cantine" (crame) din Marsala sudului sicilian: "Florio". În paranteză fie spus, crama păstrează şi azi un butoi cu semnătura lui Garibaldi (pe care mi-am odihnit şi eu mâna într-o primăvară siciliană), iar legenda zice că, la 11 mai 1860, Cei O Mie, debarcând la Marsala, n-au pornit mai departe înainte de a bea din vinul întăritor şi de a-şi face serioase provizii.

Dar mă îndepărtez de la subiect. "Cucina vegetariana e crudismo vegetale", cartea de bucate a lui Duca Enrico Alliata di Salaparuta, cu cele 1030 de reţete ale ei (multe culese din bucătăria ţăranului sicilian) nu este decât avangarda valului de cărţi cu reţete vegetariene, vegane şi raw-vegan care apar de la o vreme, pe toate continentele planetei.
Nu puteam lipsi nici noi, românii, de pe lista aceasta a susţinătorilor "crudivorismului". Îmi amintesc acum doar întâlnirea, cu câţiva ani în urmă, la Piatra Neamţ, cu Elena Niţă Ibrian, o "veterană" a gastronomiei vegane de pe la noi, şi cum mă îmbia să degust amestecurile ei de seminţe germinate şi flori proaspete...
Ei, dar toate acestea sunt (deja) istorie!
Prezentul gastronomiei raw vegan se numeşte... Ligia Pop. Tânără, dinamică, încrezătoare, îşi împarte interesul şi afecţiunea între gastronomie şi muzică. Este "raw food chef" şi gazdă a unui show culinar tv online - "Ligia's Kitchen" – şi profesoară de pian (a absolvit Universitatea "George Enescu" din Iaşi); organizează expoziţii raw food, susţine demonstraţii culinare şi ascultă cu plăcere muzică clasică. A scris mai multe cărţi de bucate, dar e în acelaşi timp şi autoarea unei metode inovative de pian, "Paşi în lumea muzicii".
"Reţete vegane fără foc" a cucerit piaţa de carte de profil, ajungând deja la a patra ediţie (aceasta de acum, de la Editura Curtea Veche). Celelalte două cărţi ale ei - "Deserturi pentru părinţi şi copii sănătoşi" şi "Germeni şi Vlăstari: surse de sănătate şi energie" - îi completează conceptul şi filosofia gastronomică. Filosofia şi fiziologia gustului.
"Reţete vegane fără foc" nu încearcă să te convertească pe tine, cititorul carnivor, la o religie exclusivă a crudivorismului vegetarian. Dar îţi arată ce avantaje uriaşe ai îmbunătăţindu-ţi, echilibrându-ţi stilul de alimentaţie. "Ceea ce vă propun este simplu", scrie autoarea, într-o "Motivaţie pentru o alimentaţie raw vegană". "Încercaţi să-i adăugaţi mâncării obişnuite cantităţi mai mici sau mai mari de crudităţi, folosind reţetele din această carte, care se pregătesc doar cu ingrediente vegane crude. De multe ori când vorbim de alimentaţia raw vegană, termen tradus ca "alimentaţia vegană fără foc", ne gândim imediat doar la salate, la sucul de morcovi, mere şi cam atât. În această carte se află 80 de reţete vegane fără foc, gustoase şi pline de savoare, care vă vor delecta simţurile şi vă vor demonstra că există combinaţii simple şi uimitoare".

Prăjitură cu mere
● Ingrediente: Blat: 2 mere răzuite, 100 g de nuci măcinate, un morcov răzuit, 25 g pudră de scorţişoară; Umplutură: 100 g făină de nuci, 50 g nucă de cocos, un vârf cuţit pudră de cuişoare, un vârf cuţit pudră de nucşoară, 50 g făină din seminţe de in (făina din in se obţine măcinând seminţele de in cu ajutorul unei râşniţe de cafea), 75 ml zeamă de lămâie, 2 picături vanilie naturală, 50 g îndulcitor natural; Pentru ornat: caise, piersici, coacăze.
● Preparare: Merele şi morcovul se dau pe răzătoarea mică, se amestecă cu făina de nuci şi cu scorţişoara şi se lasă deoparte; acesta va fi blatul. În robotul de bucătărie se procesează restul ingredientelor, pe care le vom folosi ca umplutură. În cazul în care compoziţia este prea lichidă, se va mai adăuga făină de migdale sau de nuci caju. Într-un inel culinar se va presa blatul, cam 1 cm, peste care se va turna umplutura. Se ornează cu felii de caise, piersici şi cu un bucheţel de coacăze.
Modalitate de păstrare: se consumă imediat.

Supă cremă
● Ingrediente: 300 g roşii bine coapte, un ardei roşu, 50 g nuci caju, un sfert de dovlecel mic, curăţat de coajă, câteva cuburi de păstârnac, câteva cuburi de rădăcină de pătrunjel, 25 g frunze de pătrunjel, 25 g frunze de ţelină, 100 ml apă călduţă (40°C), sare neiodată, după gust
● Preparare: Vom toca rădăcinoasele în prealabil, cu scopul de a uşura munca blenderului. Apoi, le vom răsturna pe rând într-un blender de mare viteză şi le vom procesa cu răbdare până la omoge¬nizare completă. Dacă aveţi un blender mai slab (până în 800 W), procesaţi ingredientele pe rând, pentru a evita arderea aparatului. Supa se serveşte cu verdeaţă presărată deasupra.
De reţinut: atunci când facem supe sau smoothie verde, aveţi grijă să nu le mixaţi mai mult de un minut şi jumătate. Din cauza vitezei şi a timpului mare de procesare, "blocurile" de vitamine şi minerale încep să se descompună după mai multe minute. Modalitate de păstrare: supa se consumă imediat şi nu poate fi lăsată în frigider, deoarece se va oxida şi îşi va schimba gustul şi mirosul.

Text și rețete: Simona Lazăr

Foto: Pixabay