-

Prima femeie aviator din România

Pentru că începutul de primavară este dedicat eternului feminin, omagiem și noi, românce de care suntem, sau ar trebui să fim, mândri. A fost martora zborului istoric al lui Aurel Vlaicu.

De aici s-a înscris la Şcoala de Pilotaj a Ligii Aeriene. Apar multe reacţii negative, iar autorităţile române au refuzat în mod sistematic să îi acorde brevetul de pilot. Elena Caragiani a plecat în Franţa, s-a înscris la Şcoala Civilă de Aviaţie din Mourmelon le Grand, a susţinut apoi examenul teoretic pe care l-a luat cu brio şi în 1914 Federaţia Aeronautică Internaţională i-a eliberat Brevetul Internaţional de Pilot.

Merită amintit faptul că în 1914 în întreaga lume existau aproximativ zece femei aviatoare, printre ele şi românca Elena Caragiani. În România i se refuză în continuare angajarea ca pilot, astfel că pleacă din nou în Franţa unde s-a angajat ca reporteră la un mare cotidian, iar pentru deplasări îndepărtate folosea avionul.

Date fiind acestea, angajatorilor le vine ideea de a o face corespondent de război. Aici a efectuat numeroase zboruri şi a scris “reportaje din avion”, fiind primele de acest fel din presa mondială. După cum era firesc, acest serviciu a făcut ca ea să călătorească mult şi pe celelalte continente. A participat la acţiuni cu totul neobişnuite pentru o femeie: a vânat în junglă (presa vremii a scris că a omorât singură un elefant primejdios), a împuşcat tigri, a vânat balene, dovedind talent în mânuirea harponului.

Izbucnirea primului război mondial o aduce pe Elena Caragiani în ţară unde propune să fie primită în corpul zburătorilor de luptă, dar şi de această dată cererea îi este respinsă (poate şi pentru că România avea atunci 26 de avioane).Spiritul ei de luptătoare a făcut-o să vină cu o nouă propunere în faţa acestui refuz: a cerut să transporte materiale sanitare şi medicamente pe front, iar de la spitalele de campanie de pe linia întâi, să evacueze răniţii grav spre spitalele interioare.

Aceasta este o idee din nou revoluţionară: înfiinţarea aviaţiei sanitare care va prinde rădăcini în România, însă abia 25 de ani mai târziu. După încheierea războiului s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu cu care s-a stabilit la Paris. De aici un mare cotidian francez a trimis-o în Mexic ca reporter pentru evenimente aeriene.

Din păcate, datorită numărului mare de ţări în care ajungea şi a problemelor de sănătate ale vremii, Elena Caragiani-Stoenescu se îmbolnăveşte de ftizie şi se stinge la 29 martie 1929, la doar 42 de ani, notează istorie-pe-scurt.ro.

Autor: Anamaria Ionescu

Articole înrudite