-

Iuliu Brici - preotul din Ilva Mică cu mare har scriitoricesc

Sunt 20 de ani de când preotul Iuliu Brici a fost numit preot paroh la Parohia Ortodoxă Ilva Mică - Someş şi încă de la început cei peste 800 de credincioşi l-au iubit atăt pe el cât şi pe preoteasa Adriana.

Oameni de o omenie rară, oameni ,, dintr-o bucată " cum sunt mai toţi cei ce se nasc în Zagra, o comună frumoasă de pe valea cu acelaşi nume, o comună unde întălnim numai oameni gospodari şi destoinici.

La Zagra a văzut lumina zilei atât preotul Iuliu cât şi preoteasa , şi în urmă cu o jumătate de secol se năştea în familia Brici cel care urma să fie al doilea preot din familie: Iuliu.

Un preot cu un har aparte ce reuşeşte să ţină unită o comunitate de oameni din Ilva Mică. Pe lângă harul desăvârşit al preoţiei, preotul Lulu (că aşa îl ştiu prietenii) mai are un MARE DAR, anume acela de a fi un povestitor remarcabil.

Nu de puţine ori ne surprinde pe reţelele de socializare cu mici povestioare care au un umor fin, rafinat ce te duce cu gândul la o minte sclipitoare care poate crea astfel de poveşti spuse cu mare HAR.

E o plăcere să citeşti scurtele lui povestioare şi tocmai de aceea ca vechi prieten al preotului Lulu, eu, Viorel Grosu, vă las spre lecturare una dintre "haioasele" lui povestiri:

CURA DE SLĂBIRE

Să știți că m-am hotărât, voi ține și eu cură de slăbire! E în trend și poate reușesc să pun și ceva bani deoparte. Dacă o să fiu parolist, până în vară economisesc de-un concediu la turci.

Până la urmă ce e așa de greu! Gata cu slănina de la nenea Aurel, pe Dora mă supăr și cred că și pe KFC. Că e multinațională și la televizor am auzit că toate e nașpa.

Ce bune sunt domnule ciupercile, fasolea și orezul ! Sunt sănătoase rău. Se spune că orezul ăsta îi face pe chinezi să trăiască enervant de mulți ani. Și fug de rup pământul, plus că devin karatiști. Dacă ești cuminte și îți mănânci orezul, imediat ajungi Jackie Chan. Sau Bruce Lee.

Deja sunt mult mai convins de reușita mea, numai vorbind de orez. Dar nu pus în găluște, că nu mai ajungi sigur karatist.

Și totuși ce fac cu frigiderul? Că seara de obicei îl vizitam cel mai des. Aveam un soi de ritual așa mai culinar, adică intram în bucătărie,îl deschideam ușor, aruncam o privire critică și luam un șnițel, poate două bucăți de salam și neapărat slănină.

De la nenea Aurel bineînțeles. De fapt acum îmi dau seama că vinovat în problema cu excesul de slănini nu sunt eu. Nici frigiderul. Sigur e nenea Aurel. Ei lasă că rezolv cumva. Mă duc la Onișor, cumpăr un lacăt și pecetluiesc frigiderul.

Odată pentru totdeauna. Dar ce va zice nevastă-mea? Că poate nu vrea orez și nici nu-i place Jackie Chan. Sau Bruce Lee. Cred că o conving eu și îi spun că ne-am promis să fim alături la bine și la rău. Deci binele e slănina și răul e orezul. Sau invers? Uite, deja mă pierd în amănunte.

Apoi îl informez pe nenea Aurel că a venit pesta porcină și pe la noi. În sfârșit am scăpat de slănină! O să trăim sănătoși și fericiți până la adânci bătrâneți.

Sună alarma telefonului. E 7 dimineața. "Oare ce Dumnezeu am visat azi noapte?Mă rog, nu mai contează" îmi zic eu în timp ce ajung la frigider.

- Auzi, nu mai avem slănină?

- Nu.

Of Doamne, trebuie să-l sun neapărat pe nenea Aurel.

Sursa: Viorel Grosu

Articole înrudite