-

Neuronii afectaţi de accidentul vascular cerebral trebuie „treziţi” rapid

Când se opreşte irigarea cu sânge a inimii şi a creierului, în infarct şi în accident vascular cerebral, se desfăşoară un sprint pentru a fi eficace acţiunea medicilor.

Există însă o diferenţă de grad al sprintului în situaţiile de infarct, faţă de un AVC la creier.

Apariţia cardiologiei intervenţionale şi a chirurgiei pe cord deschis a însemnat un salt uriaş în lupta cu infarctul. Mulţi suferinzi de un infarct miocardic au fost salvaţi când s-au montat stenturi în timpul coronarografiei.

La locul barajului pe arteră, se sparge cheagul cu cateterul coronarografului şi se montează un stent, acel arcuşor ca de pix, pentru a menţine vasul dilatat.

Sau, în caz de infarct grav, când nu se pot monta stenturi fiindcă locul barajului este greu de abordat sau pe arteră se succed mai multe blocări, prin ateromi, chirurgul trece la chirurgia pe cord deschis.

Se prelevează un vas de la picior şi se construieşte cu acesta un by-pass, un traseu ocolitor al locului de blocare a curgerii sângelui. Astfel, şuvoiul de sânge va curge prin calea paralelă, prin by-pass, şi se realimentează muşchiul inimii cu sânge.

Pasul mare al evoluţiei salvării în caz de infarct constă în faptul că ambele metode de mai sus sunt mai eficiente şi mai rapide decât topirea cheagului cu medicamente, prin perfuzii, ca acum o vreme.

Aceasta este situaţia în cazurile de infarct miocardic când blocarea alimentării cu sânge printr-un vas astupat duce la nehrănirea cu sânge a porţiunii respective din muşchiul inimii, necrozarea, moartea zonei de muşchi cardiac.

Când se opreşte irigarea cu sânge a inimii şi a creierului, în infarct şi în accident vascular cerebral, se desfăşoară un sprint pentru a fi eficace acţiunea medicilor.

Există însă o diferenţă de grad al sprintului în situaţiile de infarct, faţă de un AVC la creier.

Apariţia cardiologiei intervenţionale şi a chirurgiei pe cord deschis a însemnat un salt uriaş în lupta cu infarctul. Mulţi suferinzi de un infarct miocardic au fost salvaţi când s-au montat stenturi în timpul coronarografiei.

La locul barajului pe arteră, se sparge cheagul cu cateterul coronarografului şi se montează un stent, acel arcuşor ca de pix, pentru a menţine vasul dilatat.

Sau, în caz de infarct grav, când nu se pot monta stenturi fiindcă locul barajului este greu de abordat sau pe arteră se succed mai multe blocări, prin ateromi, chirurgul trece la chirurgia pe cord deschis.

Se prelevează un vas de la picior şi se construieşte cu acesta un by-pass, un traseu ocolitor al locului de blocare a curgerii sângelui.

Astfel, şuvoiul de sânge va curge prin calea paralelă, prin by-pass, şi se realimentează muşchiul inimii cu sânge. Pasul mare al evoluţiei salvării în caz de infarct constă în faptul că ambele metode de mai sus sunt mai eficiente şi mai rapide decât topirea cheagului cu medicamente, prin perfuzii, ca acum o vreme.

Aceasta este situaţia în cazurile de infarct miocardic când blocarea alimentării cu sânge printr-un vas astupat duce la nehrănirea cu sânge a porţiunii respective din muşchiul inimii, necrozarea, moartea zonei de muşchi cardiac.

Citeste continuarea AICI

Foto: pixabay.com

Articole înrudite