-

Plăcinta pe piatră (rețetă din Țara Moților)

Mult îmi mai place să vântur ţara, în căutare de suflete bune şi de reţete gustoase! Și tare mă încântă, când ajung în țara Moților, să muşc zdravăn din plăcinta gătită pe lespede, povestind de unde vine vorba "piatră-n casă".

Piatra de plăcinte se dădea cândva de zestre, în Apuseni şi în părţile silvanice dintre Beclean şi câmpia bihoreană. Nici o fată nu se mărita fără lespedea ei (de aici vine expresia «a da piatra din casă»), nici o căruţă nu pleca la Târgul de Fete de la Găina fără cratiţa ei ruptă din stâncă. De la socăciţele din Gârda de Sus am aflat şi eu, acum vreo trei ani, cum se face plăcinta pe piatră (ori pe lespede).

"Se face un aluat ca de pâine, din făină, sare, apă şi drojdie şi se lasă la dospit. Apoi se întind foi mai subţiri, care se ung cu brânză (dulce sau sărată) şi se strâng, adunându-se în aşa fel încât plăcinta să aibă o formă plată. Se coc pe lespede de piatră fierbinte, pe amândouă părţile. Păcinta se unge, fierbinte, cu unt şi smântână şi se aduce la masă." Şi tot ele mi-au spus despre celebrul "poroniu" al Apusenilor.

"Se pregăteşte un aluat fraged din două căni de făină, două căni de untură şi smântână, două gălbenuşuri, o jumătate de cană de zahăr farin, arome. Se amestecă făina cu unsoarea (untura sau untul) şi smântâna, se adaugă gălbenuşurile frecate cu zahărul, apoi aromele. Se lasă la rece o oră, după care se întinde o foaie de mărimea tăvii. Se păstrează o parte din aluat. Foaia se înţeapă puţin cu furculiţa, apoi se dă la cuptor până se rumenesc. Se scoate şi se pune deasupra umplutura dorită: dulceaţă de fructe de pădure sau brânză dulce cu ou, zahăr şi arome sau umplutură de budincă. Din aluatul rămas, din care se fac fâşii lungi şi subţiri, se realizează un grilaj ce se aşază deasupra. Se dă din nou la cuptor."