-

Castraveți murați (rețeta mătușii Maria din Obor)

Toamna e, prin traditie, anotimpul muraturilor si-al conservelor de tot felul. Asa se face ca si toamna asta, ca-n toate cele care trecura, m-am avantat in piata, cu gand sa cumpar gogosari de umplut cu struguri, ardei de umplut cu varza, gogonele de murat (cu morcovi zdraveni, telina si pepeni din cei mititei alaturi), castraveti de pus la saramura.

Si daca tot ajung in piata, iscodesc gospodinele, poate-poate imi cresc tezaurul de retete…

In sectorul rezervat muraturilor, unde miroase asa frumos a "acrituri" de-ti lasa pofta apa cu dulceata in gura, "negociez" secretul cu tusa Maria. Mai cumpar eu un kil din castravetii ei, mai spune ea din cele din batrani stiute. "Ia, ce sa fie? Pai, nu-i nici un secret. Numai sa nu pui decat castraveti din cei tari, si nu foarte mari, nesamburosi - ca samburele-l face de fierbe, cand da caldura." "Si altceva?” "

Apoi asa: morcov, si usturoi, si telina - da’ nu multa tare si neaparat taiata in felii - si, ca sa-i dea tarie: hrean!" Aici se opreste. O femeie mai tanara, care parea sa-si vada de treaba si sa nu ia seama la discutia noastra, se-ntoarce spre noi si spune si ea, la fel de apasat: "Hrean!" Batrana continua sa-mi devoaleze tainele castravetilor in saramura. "Nu numai din hrean isi iau ei taria. Mai trebuie sa pui si boabe de mustar, si maturi de marar (aici inteleg ca e vorba de marar uscat, cu floare si crengi), si o crenguta de cimbru, si ciusca - de-i da si iuteala, numai cata trebuie, si..."

Iar aici iarasi ma tine cu inima stransa, caci stie ca urmeaza o vorba de taina: "si-o creanga de visin". "Saramura?" "Pai, asta e cel mai usor de facut. Apa fiarta cu sare, numai dintr-aceea grunjoasa, de mina, iodata. Trei linguri la fiecare kil de apa. si-o lingura de otet, dar sa nu-ntreaca." Cu asta, tusa Maria pare sa-si mantuiasca tainele.

Am deja vreo 7 kile de castraveti in plasa. Dar ea se uita la mine de parca am ramas cu o datorie. Mai cer doua kilograme…