-

Orez cu prune uscate (rețeta lui Radu Anton Roman)

„Dimineața pe nemâncate să culegi prune, căci sunt bune de descântec”, zicea Artur Gorovei, pe care-l cita, cu gurmanderia aceluia care știe să se-nfrupte la fel de bine din tradiții, ca și din bucate, prietenul meu de odinioară Radu Anton Roman.

„Starostele al gastronomiei românești”, plecat dintre noi cu un deceniu în urmă, Radu Anton Roman se cere, din când în când, citit și citat. Pomenit. 

Și fiind noi azi într-o zi de vineri, cu toate cutumele și restricțiile ei, îi vom „pomeni” un fel de mâncare de post. Nu înainte însă de a aminti aici și-o vorbă a lui Niculiță-Voronca, despre Sfânta Vineri și ziua cea sfântă a ei: „Afară de vinerile din săptămână, sunt peste an 12 vineri mari, în care se cuvine ca omul să nu mănânce nimic până a doua zi. Alții mănâncă înspre seară o bucățică de pâine și apă, iar toată ziua și-o petrec în post și rugăciune”. Nu-i o Vinere Mare, deci rost e și de-o masă... de post. 

Ai trebuință de: .1 strachină de prune urscate, 1 cană de orez, 1 ceapă, ulei.

Prunele se pun la uscat în apă rece cam un ceas.

Se taie ceapa mărunțiș, se călește un pic de ulei, apoi se adaugă orezul.

Se încinge bine orezul, să-și schimbe culoarea, apoi se adaugă și prunele.

Se umple cratița cu apă rece și se dă la cuptor, până se umflă orezul, cam o jumătate (și mai bine) de ceas.

Săracă lucrătură, unii îi pun și ceva zahăr, ca să zică că au mâncat ceva.