-

Gogoșele pentru țuică

Mi-aduc aminte ca şi azi ziua în care am intrat în poveste cu badea Miron. Era o zi de sfârşit de toamnă - ori poate de început de iarnă, cine mai știe, iar natura mirosea a vânt recişor şi-a frunză uscată. La Feregi-Cerbăl, în Ținutul Pădurenilor, venise vremea pentru clăcile din Postul Crăciunului.

Cineva cântă încetişor dintr-un fluier şi o fată gingaşă îl îngână cu vorba. Bărbaţii își fac treaba lor şi femeile pregătesc masa. Şi cum nu-i petrecere de clacă fără plăcinte pădureneşti - aşa cum, la Feregi-Cerbăl, nici botez, nici nuntă, nici pomană nu-i fără plăcinte - două-trei dintre femei nu fac decât să frământe aluatul. Să-l întindă, să-l umple şi să împăturească plăcintele care vor fi rumenite apoi în ulei.
Acu', să nu vă-nchipuiţi că pădurenii mănâncă numai plăcinte. Seara, după ce se termină claca, se întinde masă mare, de pe care nu lipsesc nici sarmalele pădureneşti. Găluşte ardeleneşti, le zice prin alte părţi - nişte gogoloaie mari de carne tocată, condimentată şi aromată, învelită în frunze de varză şi fierte ziua întreagă la foc mocnit. Și nu lipsește nici zeama pădurenească.
Dar de bucatele de care-o să vă zic acum cu siguranță n-ați auzit prin alte părți: Gogoşele pentru ţuică.
Un fel de chifteluţe de cartof şi brânză, care nu ţin de foame dar ţin straşnic... de sete.
300 g telemea de oaie uscată, 2 linguri de făină, 1 linguriţă de drojdie, untdelemn pentru prăjit, 500 g cartofi, 1 ou.
Cartofii se fierb în coajă, se curăţă, se toacă, apoi se frământă cu făină, ou şi drojdie.
Se lasă puţin să crească, apoi se formează gogoşile care se prăjesc în ulei încins. Se rade telemea. Gogoşile fierbinţi se tăvălesc prin brânză rasă şi apoi o iau pe un drum fericit, cel al pârâiaşelor de ţuică tare şi parfumată, ale serilor de clacă din Postul Crăciunului.