-

Piftie gorjenească de pește (o rețetă neaoșă)

Prin satele gorjenele bucatele se fac, nu știu de ce, cum prin alte părți nici nu gândești. Uite, bunăoară, sarmalele... se-așază în aceeași farfurie cu piftia (răcituri, cum s-ar zice). Fierbinte cu rece? Da! Pentru că așa-i obiceiul.

La sarmale de dulci, pui piftie din picioare de porc. Ori din cocoș. Ori din curcan. La sarmale de post, așezi matale alături o pifite de pește. Așa, ca să mai „îndulcești” masa. Iar cum se face piftia ca la gorjeni chiar acum vă zic eu!

Puneți orice fel de pește, pentru că trebuie să fiarbă vreo patru ore la foc mic fără să se tulbure. Se strecoară zeama rezultată. Peștele acesta este numai pentru zeamă. Ca să iasă toată gelatina din pește, el trebuie să fiarbă câteva ore. Se strecoară zeama și apoi în castroane se așază un alt pește pe care doar îl opăresc, de preferință unul fără oase ca să se poată mânca ușor. Pun legume, torn zeama strecurată fără să mai pun și peștele care a fiert. De fapt, un pește îl sacrific pe altarul gustului.

Crapul este foarte bun pentru zeamă, pentru că este un pic dulce și gras. Pentru bucățelele care rămân în castron este bun orice fel de pește file (merge și păstrăv, chiar și pește afumat). Piftia de pește este bună, dar nu este la fel de condimentată ca și cea de porc sau de pasăre, așa că trebuie să o ajuți cu ceva ca să-i îmbunătățești gustul.

Din pește se pot face la o adică și sarmalele... dar pentru ele am rezervat altă dimineață de iarnă. Acu... vă spun doar că din pește poți face aproape orice... numai prăjituri (încă) nu!