-

Plăcinta cu mere de dragoste

Bucate de dragoste? Iată un subiect care a incitat de multe ori spiritele, provocând întocmirea de culegeri de rețete, eseuri, panseuri ori tratate gastronomice în toată legea. D'apoi... așa și cu rețeta zilei de azi!

Chiar dacă n-am învățat de-acasă, de la mama ori de la bunica, vreo rețetă de acest fel, probabil că măcar o dată în viață ne-am dorit să știm prepara și stăpâni vreun elixir al dragostei care să îl întoarcă pe cel iubit cu fața către noi... Cât de mult datorează dragostea mâncării? Să ne întoarcem chiar la începuturile lumii. Dacă n-ar fi fost mărul cu pricina, Adam nu ar fi văzut frumusețea goliciunii Evei. Și, poate, și astăzi ar fi fost singurii oameni, veșnicind în Raiul lui Dumnezeu. Până la urmă, păcatul primordial se confundă cu începuturile primelor tresăriri dinaintea Celuilalt. Gustând din Fructul Cunoașterii, prin Cunoaștere, Adam și Eva își pierd Inocența și câștigă Iubirea.
Aici, “la noi în bătătură” (dacă pot să spun așa), întâlnim cel puțin câteva cutume legate de mâncare, dragoste și vigoare. Una dintre ele este aceea cu vinul roșu, care se zice te face să devii mai... “arzuliu”. Alta ar fi credința că o salată de țelină crudă te poate ține “în formă”. Ori că un ceai de mentă îți poate fi de folos în situații delicate.
Nu bag mâna în foc că e așa. Poate nu-s decât vorbe de clacă, la gura sobei.
Și tot pe lângă sobă vom rămâne și ca să gătim o plăcintă cum mere, după rețeta nevestelor de odinioară. Că tot vorbirăm despre mărul dintâi, cel din Grădina Raiului. Românca rumenă-n obraji face mai întâi aluatul: făină, apă rece și sare. îl bate mult, până se îmblânzește sub mână și se modelează ca o bucată de lut. Apoi aduce unt proaspăt, pe care-l învelește ca pe un prunc, în aluat. O dată, și încă o dată... până se face una. în timpul ăsta, bărbatul de lângă ea – că doar e o rețetă pentru doi - ia grija merelor. Le spală în apă rece, le curăță, le dă pe răzătoare. Dar nu ca pe merele domnești, toamna, pe partea cu dinți măruni, ci pe cea cu o singură crestătură, de le face felii subțiri-subțiri. Femeia toarnă zahăr peste ele și, până să se topească, bărbatul de lângă ea... ia o felie, zdrobind-o ușor cu limba de cerul gurii și lăsând-o să alunce pe lângă omușor, cu toată dulceața ei. Curând, o parte din aluat stă întinsă cuminte în tava împinsă în cuptorul cald. Coaptă pe jumătate, pe ea se tăvălesc merele îmbăiate în zahăr. Mâinile femeii așază, ca învelință, restul aluatului, peste ele. Apoi, firesc, degetele împreunate fac semnul crucii....