-

Miedul (rețetă strămoșească)

Scris de

În secolul III î.Hr. dacii exportau miere și mied. O spune asta și naturalistul roman Aelianus. Băutura zeilor sau “melikraton”, cum îi zicea Homer, cucerește Europa, pornind din inima Daciei.

Miedul se prepara pe la sfârșitul verii ori în primele zile ale toamnei, când, după obicei, erau “sacrificați” stupii bătrâni. Împletiți din nuiele, stupii nu rezistau mai mult de câțiva ani. Când începeau să se rupă, albinele erau roite în stupi noi, iar mierea era stoarsă.

Fagurii rămași după stoarcere se puneau într-un vas mare de lemn, plin cu apă curată. Se acoperea cu un capac împletit din nuiele și se lăsa la fermentat aproximativ o lună. Mierea și polenul se dizolvau încet în apă, în vreme ce ceara învechită întreținea fermentația. Băutura avea gust acrișor, pișca la limbă și era ușor alcoolizată. Dacii (și mai târziu romanii și proto-românii) i-au spus: mied. Și așa i-a rămas numele.

Un text de Simona Lazăr

Foto: Pixabay