-

Dieta afrodiziacă. În bucătăria Evei, a Elenei din Troia și a Mariei din Dăbuleni

Cât de mult datorează dragostea mâncării? Să ne întoarcem chiar la începuturile lumii. De n-ar fi fost mărul cu pricina, Adam nu ar fi văzut frumuseţea goliciunii Evei şi, poate, şi astăzi ar fi fost singurii oameni, veşnicind în Raiul lui Dumnezeu. Până la urmă, păcatul primordial se confundă cu începuturile primelor tresăriri dinaintea Celuilalt. Gustând din Fructul Cunoaşterii, prin Cunoaştere, Adam şi Eva îşi pierd Inocenţa şi câştigă Iubirea.

Iată un subiect care a incitat de multe ori spiritele, provocând întocmirea de culegeri de reţete, eseuri, panseuri ori tratate gastronomice în toată legea. Chiar dacă n-am învăţat de-acasă, de la mama ori de la bunica, vreo reţetă de acest fel, probabil că măcar o dată în viaţă ne-am dorit să ştim prepara şi stăpâni vreun elixir al dragostei care să îl întoarcă pe cel iubit cu faţa către noi...

O simplă trecere în revistă a alimentelor care sunt considerate euforizante, afrodiziace sau revigorante -­ unele dintre ele menţionate în miturile diferitelor popoare, altele cultivate de regine ori consemnate în cărţi de literatură pura -­ e surprinzătoare. Elena -­ până să fi ajuns în patul troianului Paris, culmea, tot datorită unui măr! -­ îi pregătea lui Menelaus băuturi excitante, din seminţe de mac. Asta ne-o spune Homer (care mai zice că cel dintâi care a cerut mâna Elenei - dar fusese refuzat din motive ce n-au ajuns până la noi - a fost nimeni altul decât Ulise... până să se-nsoare cu mult răbdătoarea și iubitoarea Penelopa).

Melcii, stridiile şi alte fructe de mare trebuie să fie luate în seamă dacă vă gândiţi cumva să faceţi o astfel de listă. Laptele de măgăriţă, ouăle de nagâţ şi de potârniche, creierul de vânat, sângele de cocoş tânăr, petalele de hibiscus, frunzele de mentă şi praful de piper roşu sunt numai câteva dintre ingredientele pe care le întâlneşti în reţetele Antichităţii sau ale Evului Mediu. Condimentele de tot felul au, la rândul lor, rolul de a face picante şi reţetele, şi... dragostea.

Şi... să nu ne ducem totuşi prea departe ­ nici în timp, nici în spaţiu. Aici, “la noi în bătătură” (dacă pot să spun aşa), să zicem... la Maria din Dăbuleni, întâlnim cel puţin câteva cutume legate de mâncare, dragoste şi vigoare. Una dintre ele este aceea cu vinul roşu, care ­ se zice ­ te face să devii mai... “arzuliu”. Alta ar fi credinţa că o salată de ţelină crudă te poate ţine “în formă”. Ori că un ceai de mentă îţi poate fi de folos în situaţii delicate.

Nu bag mâna în foc că e aşa. Poate nu-s decât vorbe de clacă, la gura sobei ori în târnațul casei.