-

Porumbul, sursă de vitamine, care ajută la scăderea în greutate

Fie că este consumat sub formă de fulgi de porumb, în pizza, popcorn sau tortilla, ca salată sau la grătar: porumbul este unul dintre cele mai gustoase, sănăroase și populare alimente din lume.

În 100 de grame de porumb sunt aproximativ 10 grame de fibre, 9 grame de proteine, 4 grame de grăsime, 1,5 grame de minerale.

Restul sunt carbohidrați. În porumb se află foarte mult potasiu (295 mg), fosfor (215 mg), magneziu (90 mg), calciu (8 mg), sodiu (6 mg), zinc (1,7 mg), fier (1,5 mg) și mangan (415 mg).

De asemenea, porumbul are un conţinut bogat în cupru şi seleniu. Totodată, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6 , E și acidul folic care se găsesc la porumb formează un cocktail plin cu sănătate. Porumbul este bogat în aminoacizi esențiali, cum ar fi leucina, valina, fenilalanina, izoleucina și treonina.

În plus, porumbul nu conține gluten – un mare avantaj față de alte cereale.

Porumbul are până la 75 la sută apă. În timp ce porumbul din conserve conține doar aproximativ 80 de calorii, porumbul uscat conține 350 de calorii.

Printre carbohidrații valoroși se numără glucoza, fructoza și zaharoza. Bine de știut: porumbul direct după recoltare se caracterizează prin cel mai dulce gust.

Încă un lucru: cu cât porumbul este mai lung, cu atât zahărul este transformat în energie. Datorită ingredientelor sale valoroase și a valorii nutritive ridicate, porumbul este numit cu adevărat sănătos.

Cum ajută porumbul la pierderea în greutate?

Mai ales vitaminele B2, B3 și B5 stimulează arderea grăsimilor. În plus, fibrele conținute în porumb stimulează digestia, pe de o parte și o completează, pe de altă parte.

Mineralele precum magneziul sprijină puterea musculară, iar potasiul sistemul cardiovascular.

Ca cereală integrală, porumbul se află într-o categorie de alimente care protejează sănătatea. Numeroase studii au legat consumul de cereale integrale la un risc mai mic de boli de inimă, accident vascular cerebral, cancer, diabet de tip 2 și obezitate.

Desigur, dimensiunea porțiilor contează. Încercați să alegeți porții care să corespundă nevoilor corpului și nivelului de activitate.

Pentru majoritatea femeilor adulte, asta ar însemna o jumătate de cană de boabe prăjite la cuptor sau trei căni de floricele.

Porumbul conține o varietate de vitamine B, precum și potasiu. Acest din urmă mineral susține tensiunea arterială sănătoasă, funcția inimii, contracțiile musculare, previne crampele musculare și ajută la menținerea masei musculare.

Porumbul furnizează de aproximativ de 10 ori mai multă vitamina A decât alte cereale. Pe lângă protejarea împotriva declinului cognitiv, vitamina A susține sistemul imunitar și ajută la formarea mucoaselor din tractul respirator.

Membranele mai puternice formează bariere de protecție mai bune pentru a-i ține pe germeni în afara fluxului sanguin.

Porumbul oferă antioxidanți protectori – Luteina și zeaxantina, principalii carotenoizi (sau pigmenți) ai porumbului, vă ajută să vă protejați ochii și s-a dovedit că reduc riscul de degenerare maculară și de cataractă.

Între timp, quercitina antioxidantă s-a dovedit că combate, atât inflamația acută, cât și cea cronică și protejează împotriva bolilor neurodegenerative, precum Alzheimer.

Quercitina a fost, de asemenea, legată de apoptoză, secvența de autodistrugere pe care organismul o folosește pentru a ucide celulele uzate sau disfuncționale.

Cercetările ştiinţifice au arătat faptul că şi alți antioxidanți din porumbul albastru și violet sunt deosebit de buni în combaterea inflamației.

De asemenea, protejează împotriva stresului oxidativ, un dezechilibru între producția de radicali liberi care dăunează celulelor și capacitatea organismului de a contracara efectele nocive ale acestora.

Un alt beneficiu pentru sănătate al consumului de porumb este că organismul primeşte o doză de fibre insolubile, care nu este descompusă și absorbită în fluxul sanguin.

Fibra insolubilă previne constipația, reduce riscul de apariţie a hemoroizilor și poate ajuta la reducerea riscului de cancer de colon.

De asemenea, sprijină gestionarea greutății prin creșterea sentimentului de plinătate după masă.

Deși există mai multe tipuri de porumb modificat genetic (140) decât oricare alte specii de plante, majoritatea porumbului proaspăt nu este modificat genetic.

Marea majoritate a porumbului cultivat în SUA este folosită pentru hrana animalelor și biocombustibili; un procent mai mic este prelucrat pentru a face diverse ingrediente, cum ar fi amidon de porumb. Uleiul de porumb are un conținut ridicat de acizi grași omega-6.

Porumbul poate fi fiert, copt sau prăjit. Boabele de porumb pot fi adăugate în salate, în supe sau consumate cu chili, salsa, orez și cartofi prăjiți.

De asemenea, fulgii de porumb sunt folosiţi la micul dejun. Făina de porumb (mălaiul) se poate întrebuinţa la diverse preparate cum ar fi plăcinte, budinci, prăjituri sau mămăligă.

Porumbul se potriveşte cu sare, piper negru, turmeric, dar şi cu ciocolată topită şi scorţişoară.

Din America Centrală în America de Sud și din America de Sud în Europa, porumbul are o istorie lungă.

Cele mai vechi descoperiri ale plantei datează de aproximativ 5000 de ani înainte de nașterea lui Hristos, în Mexic, unde porumbul era considerat hrana de bază a tuturor culturilor autohtone cunoscute.

La acea vreme, chiar se credea că primul om a fost făcut din boabe de porumb.

În timpul călătoriei sale către „Lumea Nouă”, Columb a descoperit în anul 1492 porumbul, pe care l-a adus în Spania. Deja din primele călătorii ale spaniolilor, porumbul era adus în țările europene.

Mai puțin de jumătate de secol mai târziu, împreună cu cartoful dulce și arahidele, a ajuns în Asia, unde a fost numit „pâinea săracilor”.

Deoarece porumbul era hrana predominantă la acea vreme, a fost considerat cea mai importantă sursă de proteine ​​și energie pentru oamenii săraci.

Mai ales în mediul rural, locuitorii consumau cerealele, astfel încât acesta a devenit un aliment de bază. Foarte repede, porumbul s-a răspândit prin lume şi în anul 1555 chinezii au făcut cunoștință cu el.

În timpul colonizării, porumbul – deși nu era o marfă de lux, cum ar fi cafeaua sau zahărul – avea un avantaj important: întrucât era caracterizat de nutrienții săi din celelalte alimente și, în același timp, era bine păstrat.

De aceea, a fost adus de europeni în Africa, unde el a servit nu numai pentru hrană, ci și pentru plantațiile coloniilor europene.

Încă din secolul al XVII-lea, porumbul a fost cultivat în Europa Centrală, unde a înlocuit curând cerealele cultivate în mod tradițional. În zilele noastre, porumbul prezintă un interes considerabil, ceea ce îl face unul dintre cele mai populare alimente în rândul copiilor și adulților.

În 1989, statul american Wisconsin a desemnat porumbul drept cereală oficială, pentru a atrage atenția asupra importanței lui și pentru a face oamenii mai conștienți de numeroasele utilizări ale sale, care includ hrana pentru animale, combustibilul cu etanol, îndulcitorii și materialele plastice biodegradabile.

Sursa: rador.ro

Foto: pixabay.com

Articole înrudite