Problema atacului de panică porneşte de la nivel psihic şi tot acolo îşi poate găsi rezolvarea, deşi cel implicat are adesea tendinţa de a căuta o cauză biologică pentru starea de panică retrăită.
Urmările atacurilor de panică pot afecta radical viaţa de familie sau viaţa profesională. Acest lucru se întâmplă pentru că, în general, persoanele care suferă de atac de panică încep să se teamă de situaţiile sau locurile în care atacurile de panică apar şi încep să le evite. Aceste persoane trăiesc într-o frică continuă că ar putea reapărea un atac de panica şi îşi limitează drastic activităţile obişnuite ca de exemplu mersul la cumpărături, călătoriile sau chiar plecatul de acasă. Printre urmările mai grave ale atacului de panică îşi pot face locul alcolismul sau chiar tentativele de suicid.
Puteţi fi cuprinşi de un atac de panică oricând, ziua sau noaptea, în timpul somnului. Simptomele fizice care apar în cursul unui atac de panică ating intensitatea maximă în aproximativ 10 minute şi implică în special manifestări ale sistemului nervos simpatic, manifestându-se prin palpitaţii, ritm cardiac accelerat, transpiraţii, dureri în piept sau senzaţie de leşin.
Pe lângă simptomele fizice apar o serie de simptome cognitive şi emoţionale: persoanele trăiesc o frică foarte intensă şi se gândesc că vor muri, că vor înnebuni, că vor pierde controlul.
Din păcate, doar o persoană din trei care suferă de atacuri de panică primeşte astăzi un tratament adecvat.
Simpla reasigurare a pacienţilor că simptomele lor nu au o cauză organică nu este sufiecientă pentru a le elimina simptomele. 50% continuă să prezinte simptome şi să consulte în continuare medicul pentru a-şi rezolva simptomatologia.
Foto: Pixabay