Sufocarea
Sufocarea este produsă de blocarea circulaţiei aerului prin laringe sau trahee. Este oprită astfel circulaţia aerului spre plămâni. În acest fel este blocată irigarea cu sânge bogat în oxigen a creierului şi a altor organe. Dacă nu se intervine prompt, acest lucru poate fi fatal.
09 Decembrie 2013, 07:37
Sufocarea se datorează adesea unei bucăţi mari de aliment incomplet mestecat care rămâne blocată la nivelul laringelui sau traheei. Adesea este vorba despre alimente solide pe tipul cărnii.
Sufocarea apare adesea atunci când o bucată mare de aliment este mestecată în timp ce persoana respectivă vorbeşte.
Dinţii falşi pot, de asemenea, creşte riscul de sufocare deoarece aceştia modifică oarecum modul de percepţie tactilă a alimentelor din cavitatea bucală, determinând erori în aprecierea gradului de mestecare al alimentelor. În plus, cei cu dinţi falşi nu pot mesteca la fel de bine mâncarea ca cei cu dantură naturală deoarece dinţii falşi exercită o presiune mai mică asupra alimentelor.
Alte cauze frecvente de sufocare sunt:
- Consumul de alcool înainte sau în timpul mesei. Fiind un sedativ, alcoolul afectează nervii care vă ajută să vă daţi seama cât de bine mestecată este mâncarea şi care vă ajută să înghiţiţi;
- Mâncatul prea rapid;
- Râsul sau vorbitul precipitat în timpul mâncatului;
- Mâncatul în timpul mersului, alergatului sau jocului.
Soluţii de prim ajutor:
Manevra Heimlich
- Persoana care execută manevra se poziţionează în spatele persoanei care se sufocă şi işi pune braţele în jurul taliei acesteia;
- Dacă persoana care se sufocă sta în picioare, se poziţionează unul dintre picioare între picioarele victimei pentu a o putea susţine dacă aceasta işi pierde cunoştinţa;
- Se poziţionează un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei deasupra ombilicului, dar mult sub zona sânilor (sub stern);
- Se apucă pumnul cu cealaltă mână. Se împinge abdomenul rapid în sus, ceea ce poate determina obiectul să sară afară. În cazul unui copil se împinge cu putere mai mică;
- Manevra se poate repeta până când obiectul iese sau până când persoana işi pierde cunoştinţa.