-

Sparanghelul - beneficii pentru sănătate

Sparanghel (Asparagus) - una dintre cele mai delicioase, sănătoase şi costisitoare legume. Primii muguri de sparanghel, care pot fi albi, verzi, roz verzui sau violet, sunt bogaţi în vitamine, minerale şi fibre. Mugurii tineri pot fi consumaţi în stare crudă sau rapid pregătiţi la aburi, în cuptor sau pe grătar.

Sparanghelul este una dintre cele mai timpurii legume din noul sezon: recoltarea lăstarilor începe în aprilie şi mai. Sparanghelul este o legumă apropiată cepei, deşi nu se aseamănă nici la aspect, nici la gust.

Sparanghelul provine din regiunea mediteraneană şi este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Anterior, era cultivat în scopuri medicinale, ca diuretic şi agent purificator al sângelui. În Epoca Renaşterii, sparanghelul era etichetat ca afrodisiac şi, prin urmare, era interzis călugărilor. Pe lângă calităţile nutriţionale remarcabile, sparanghelul este o cultură decorativă, care este utilizat în aranjamentele florale.

Sparanghelul este destul de nou pentru noi şi mulţi nu au avut ocazia să aprecieze gustul său. Sparanghelul fiert corespunzător nu este doar foarte fin şi cu un gust delicat, ci dispune de o mulţime de proprietăţi. Există trei soiuri de sparanghel: verde, alb şi violet. Sparanghelul verde este cel mai des întâlnit, pe tot parcursul anului. Este o plantă care era cultivată încă de romanii antici, mai mult în scopuri medicinale, utilizîndu-se frecvent seminţele şi rădăcinile plantelor. Specia verde creşte în aer liber.

La preparare, sparanghelul rămâne crocant şi suculent. Sparanghelul alb este o legumă de sezon, apare pe la mijlocul lunii martie până în iunie. Complexitatea de colectare a recoltei şi sezonului scurt de roadă influenţează preţul mai mare a acestui soi. Sparanghelul alb are o aromă mai delicată, spre deosebire de cel verde. Este cultivat în "movile" de nisip în lipsă totală de lumina soarelui. Soiul violet este cel mai rar şi are un farmec aparte, un gust uşor amar.

Atunci când este supus termic îşi pierde culoarea violetă şi devine verde. Indiferent de tipul său, sparanghelului este bogat în vitaminele A, C, B1, B2, şi E, în mineralele calciu, fosfor, potasiu, cupru, magneziu, fier şi zinc. Potasiul şi acidul din sparanghel stimulează funcţia renală, prin urmare facilitează eliminarea toxinelor, zincul ajută la vindecarea rănilor şi întărirea ţesuturilor conjunctive. Calciul şi fosforul sunt utile pentru construirea ţesutului osos, fierul şi magneziul sporesc capacitatea de formare a sângelui.

Sparanghelul este, de asemenea, un produs alimentar excelent, 80 kkal pe 1 kg, şi facilitează excreţia surplusului din organism, deoarece conţine o mulţime de fibre. Sparanghelul cumpărat sau colectat urmează a fi consumat imediat deoarece depozitarea deteriorează calitatea produsului. Înainte de pregătire trebuie îndepărtată baza rigidă a lăstarilor, se curăţă cu un cuţit pentru legume şi se clăteşte cu apă rece.