-

Ghidul bunelor maniere. Cum ne comportăm pe stradă, de la aspect la atitudine

Pentru că, chiar dacă nu vom pleca departe, tot vom ieși la o plimbare pe lângă casă, azi vreau să vorbim despre cum ne comportăm pe stradă. Și voi începe de la aspectul pe care îl avem pentru fiecare ieșire în public – nu că în casă ar trebui să stăm murdari și în haine rupte (!).

Dar când ne aventurăm dincolo de dulcea noastră casă – fie și pentru un drum la aprozar – trebuie să arătăm îngrijit. Haine curate și decente, părul pieptănat. Observi că nu vorbesc despre farduri, oje și alte farafastâcuri care țin de opțiunea fiecărei doamne. Tot ce pot să spun este: trebuie evitate stridențele!

O dată ce am trecut pragul casei, se impune un comportament civilizat și atent la cei din jur. Nu alergăm, nu dăm din mâini, nu vorbim tare. Dacă ne grăbim, încercăm să mergem cu un pas mai alert, iar dacă totuși se impune să alergăm, vom încercă să facem asta în zonele aglomerate, unde chiar și la pas abia reușitm să ne strecurăm. Apropo de aglomerație – fie ea pe stradă (după o manifestație, un meci sau pur și simplu la o oră de vârf) – sau la ieșirea/intrarea din și în metrou sau marile magazine. De preferat e să avem răbdare și să nu îmbrâncim pe nimeni. Dacă nu avem timp și e musai să ne ieșim mai repede in îmbulzeală, nu ne facem loc cu coatele, ci cerem politicos permisiunea de a ne strecura printre oameni, rugându-i să ne facă loc. Dacă, totuși, lovim pe cineva, se cuvine să ne cerem scuze. Dacă suntem loviți, nicidecum nu-i apostrofăm grosolan pe cei aflați în greșeală… cu siguranță, nu a fost un gest voit.

Alte reguli de ținut minte când suntem pe stradă. Dacă asistăm la o bătaie, nu ne alăturăm cercului de gură-cască. Dacă cineva e rănit și ne pricepem, dăm primul ajutor, dacă nu știm cum s-o facem, mai bine nu ne băgăm, căci așa-zisul nostru ajutor – de bună-credință, de altfel – ar putea fi fatal. Corect este să sunăm la 112 și să rămânem să îl încurajăm pe cel bolnav. Încercăm, pe cât posibil, să nu ne înscriem într-un cerc de curioși, cu sau fără compasiune reală,care îl înăbușă pe bietul om. Oxigenul este vital în astfel de situații.

Ce să nu facem? Să nu privem lung persoane necunoscute – fie pentru că ni se pare că le știm de undeva, fie din bolnavă curiozitate. Cu atât mai puțin nu vom privi insistent un bolnav, o gravidă sau… o femeie frumoasă. Nu tragem cu urechea la ce discută oameni necunoscuți și în nici un caz nu ne apucăm să le dăm sfaturi, intervenind în discuția lor. În general, trebuie să ținem cont de intimitatea semenilor noștri, chiar și atunci când și ei, și noi ne aflăm în mijlocul mulțimii.