Ghidul bunelor maniere. Care sunt culorile potrivite pentru doliu
Ziua bună om bine educat și cu alese însușiri. Nu vreau să-ți întunec ziua, dar pentru că tot am fost întrebată în vremea din urmă care sunt culorile pe care se cuvine să le porți în perioada de doliu, m-am gândit că-i timpul pentru un răspuns.
29 Septembrie 2016, 05:38
Cele ce am să vi le spun nu țin de rânduielile bisericii, ci de o serie de cutume și reguli încetățenite în satul românesc, unele dintre ele rătăcite pe drum... în deceniile din urmă. Este vorba, în general, despre manifestări exterioare ale doliului și nu despre trăirile fiecăruia, căci pe acelea nu le poate norma nimeni.
Iată, bunăoară, chestiunea culorii în care se cuvine să te îmbraci. Cutuma generală, azi, este că negrul e culoarea doliului. În satul românesc de altădată, însă, negrul era ponderat de alb. Prezența albului în perioada de doliu ar putea fi explicată de practici precreștine, pe care le întâlnim și la unele popoare vechi – deși noi nu știm care era culoarea de doliu a dacilor. O explicație mult mai simplă este aceasta: firul de in, cânepă și apoi bumbac, din care se țesea pânza pentru ii și cămăși, era de obicei alb, în vreme ce lâna folosită pentru catrințe, pantaloni, vestoane și sumane fie avea natural o culoare închisă – gri, brun sau negru –, fie se vopsea foarte ușor în culori întunecate. Până să ajungă să folosească pentru confecționarea veșmintelor pânză de proveniență industrială, româncele tot de truda mâinilor lor se foloseau. Pentru perioada de doliu, țesătura albă era însă împodobită numai cu cusături negre. De vreun secol și mai bine, au început a se croi cămăși din pânză neagră, iar după ce s-a renunțat la purtarea zi de zi a costumului popular, îmbrăcatul cămășilor și a bluzelor negre, în doliu, a devenit ceva firesc.
O reminescență a vechii cutume că albul și negrul sunt culorile doliului, la români, o reprezenta faptul că pentru femeile bătrâne și pentru văduve costumul popular cerea anume bluza albă cu cusături negre.
Doliul adevărat, se spune, este cel pe care-l porți în suflet. El nu stă în haina de pe tine. Totuși, pentru că mi s-a cerut să răspund acestei întrebări, vă spun că pentru exprimarea lui exterioară puteți folosi atât haina neagră, cât și pe cea albă. Nu veți greși cu nimic, atâta timp cât nu uitați respectul pe care-l datorați celor din jur și memoriei celor stinși.
Astăzi opresc aici sfaturile mele pentru o bună conduită în lume. Mâine promit să revin cu un subiect mai luminos.
