-

Ghidul bunelor maniere. Ne descălțăm, în vizită?

Bună ziua om cu bună creștere și cu alese însușiri. Pentru că de ceva vreme tot intru în casele voastre cu rubrica aceasta de bune maniere, m-am gândot să aducem în discuție și acest aspect: ce faci când intri într-o casă de om, te descalți au ba?

În satul românesc de odinioară, cu ulițe pline de praf vara și înglodate în celelalte anotimpuri, asta era de la sine înțeles: te descălțai, ca să nu aduci noroiul pe preșurile și covoarele gazdei. Dar înainte de a te urca pe prispă sau de a ajunge în tindă și a-și scoate gumarii ori ciubotele din picioare, dumnealor, musafirii, se ștergeau pe tălpi bine-bine. Nu se cuvenea să aduci chiar tot glodul pe pragul casei. 

Ei, și prin târguri se mai obișnuia să te descalți, în zilele ploioase, cu toată amenințarea unui „Ionel” care avea să-ți toarne chiseaua cu dulceață în galoși. Chiar dacă n-o zice Caragiale, v-o zic eu: personajul din „Vizită...” nu era chiar târgoveț sadea, ci abia la prima ori a doua generație, căci în mahalalele Bucureștiului oamenii veniți de la țară, pentru un trai mai bun, aduseseră cu ei și bunele obiceiuri ale satului lor. Da, zic „bune obiceiuri”, în satul de odinioară. Astăzi, rămâne valabilă cutuma descălțatului doar dacă ai avut de mers pe o uliță plină de glod, după ploaie. Altminteri, dacă ești în vizită, civilizat e să nu te descalți, căci știut este că picioarele scoase din pantofi mai prezintă, adeseori, un dezavantaj: un miros neplăcut, care exhală dinspre ele. Totuși, dacă gazda impune descălțarea în casa sa curată ca un pahar, nu e nici asta atât de greșit, cu o precizare: să aibă întotdeauna la îndemână destule perechi de papuci și de potrivite mărimi, pentru a nu-și lăsa oaspeții în ciorapi ori cu piciorul gol. 

Mereu mă face să zâmbesc amintirea unei mici nunți făcută în familia mirelui, în casa cea primitoare a părinților săi. Femei în rochii de seară. Bărbați spilcuiți, parfumați, umblând în ciorapi dintr-o cameră într-alta. Ba chiar și mirii erau desculți.

Sfatul meu e să adoptați o regulă sau alta, dar cu grijă să nu cădeți în ridicol. 

Acestea fiind zise, cu promisiunea să nu intru niciodată cu picioarele încălțate în sufletul dv., vă zic la revedere, pe curând.