-

Plantele și suferințele lor secrete

Putem afirma fără nicio reținere că aceste organisme vegetale, cu viața lor timidă și modestă, sunt printre cele mai importante elemente din existența noastră.

Ba chiar, au capacitatea de a ne face mai fericiți, întrucât plantele de apartament nu au doar rol estetic, ci și rol terapeutic pentru starea noastră de spirit. Este dovedit științific faptul că plantele ne fac să ne simțim mai bine, contribuie la scăderea nivelului stresului și purifică aerul din locuință.

Așadar, de la decorul inedit și proaspăt și până la purificarea aerului sau reglarea temperaturii, există atât de multe motive pentru care orice locuință are nevoie de prezența unei plante. Însă, spre deosebire de noi, oamenii, care ne putem manifesta tristețea și starea de rău prin cuvinte și gesturi, plantele au la dispoziție doar aspectul exterior pentru a ne da de știre că ceva este în neregulă cu ele.

Chiar dacă nu pot vorbi, acest lucru nu înseamnă că plantele nu pot comunica sau nu ne pot avertiza asupra anumitor neajunsuri sau boli de care suferă. Aproape cu toții avem (sau am avut) momente în care ne-am fi dorit ca frumoasele noastre plante să nu treacă prin perioade dificile și să le acordăm toată atenția și grija de care au nevoie. Cu cât vom învăța mai repede să descifrăm semnele de tristețe și de boală ale plantelor, cu atât mai adecvat le vom putea trata și acorda măsuri de prim ajutor.

Bolile plantelor de apartament și metode de combatere și prevenire

De cele mai multe ori, plantele manifestă „simptome” determinate fie de infecţii micotice, fie bacteriologice sau chiar virale – frunze pătate, boboci care cad înainte de a înflori sau plante care putrezesc în întregime. Unele probleme indică necesitatea unei corecții minore a metodei de îngrijire, celelalte indică o serie de condiții nefavorabile de întreținere și îngrijire a plantelor de interior, iar altele necesită luarea unor măsuri extrem de serioase. Spre deosebire de insectele dăunătoare, agenții patogeni, problemele de cultivare sau dezechilibrele nutriționale, care sunt motive destul de vizibile şi uşor de identificat, există şi alţi factori care pot „îmbolnăvi” plantele despre care ne este mai greu să aflăm, întrucât se dezvoltă la nivel microscopic (ciuperci, bacterii sau viruşi) şi, prin urmare, acestea pot suferi în tăcere. Pentru a le scăpa de acest calvar, ce le poate curma viaţa, putem deveni mici doctori ai plantelor.

Diagnosticarea unei boli se face într-o anumită ordine care, odată urmată, poate salva situaţia:

* În primul rând va trebui să identificaţi planta, adică să aflaţi soiul din care face parte, pentru a vă fi mai uşor să o trataţi. În cazul în care, prin căutările asidue de imagini similare ale plantei pe internet sau în cărți și reviste din domeniu, nu găsiți categoria respectivă, cel mai indicat ar fi să cereţi ajutor specializat. Nu uitați că fiecare plantă în parte are nevoie de îngrijiri speciale. Pentru a avea plante sănătoase este indicat să vă interesați de particularitățile fiecăreia și să le asigurați toate condițiile de care au nevoie.

* Ulterior, va trebui să o examinaţi cu mare atenţie, poate chiar ajutându-vă de o lupă, şi să ţineţi cont de orice element care vi se pare nelalocul lui în anumite părţi afectate (frunze, tulpină, floare sau fruct). Observaţi culoarea plantei, zonele mai închise sau mai deschise, în ce măsură frunzele tinere le afectează pe cele deja existente, sau chiar în ce măsură o „ajută” celelalte plante lângă care este aşezată, toate posibilele cauze ale unei creşteri insuficiente sau anormale trebuind să fie luate în considerare. Priviți cu atenție planta, în special lăstarii și partea inferioară a frunzelor, pentru a depista dăunătorii și alte semne care stopează creșterea și dezvoltarea plantei.

* Țineți cont şi de mediul înconjurător, condiţiile meteorologice recente şi expunerea la poluanţi (substanţe acide, tratamente cu ierbicide) care, după cum se ştie, pot da plantelor un aspect nesănătos pentru o perioadă scurtă, pentru ca mai apoi acestea să-şi revină miraculos.

* Verificați dacă ghiveciul în care crește planta nu este prea strâmt și dacă rădăcinile plantei nu au ieșit prin găurile de drenare.

* Determinați care este umiditatea substratului și gradul de uscare între fiecare hidratare. Dacă este dificil să evaluați „prin atingere” starea solului, cumpărați dispozitive speciale de la orice magazin specializat de flori, care va arăta cât de uscat este solul.

* Determinați care este umiditatea aerului, cât este de uscat și gradul de confort pentru speciile care preferă umezeala.

* Analizați regimul de fertilizare a plantei și comparați-l cu cel recomandat pentru o anumită plantă. La citrice, de exemplu, se usucă de obicei vârfurile frunzelor atunci când este un deficit de fier. În cazul majorității plantelor care nu înfloresc fertilizarea frecventă poate provoca probleme serioase în dezvoltarea și creșterea plantei, inclusiv și la stadiul incipient, care se manifestă prin uscarea vârfurilor frunzelor.

* Analizați calitatea apei. Dacă folosiți apă din robinet, atunci acesta este cel mai probabil motivul pentru care frunzele se usucă: această apă conține fluor și clor, săruri și alte substanțe grele care dăunează plantei, încalcă caracteristicile solului și modifică echilibrul acestuia.

Bolile plantelor de apartament

* Mucegaiul cenușiu – Se manifestă prin apariția unor pete cenușii pe plantă. Ciuperca Botrytis Cinerea dă naștere acestei boli, pe fondul umidității crescute din mediul în care trăiește planta sau al udării excesive. Plantele infectate trebuie aerisite, ținute la temperaturi scăzute și umiditate adecvată. Organele afectate vor fi îndepărtate prin tăiere și nu prin rupere, iar substratul plantei va trebui verificat. Dacă planta nu este afectată în totalitate se va trata cu fungicide corespunzătoare. Această boală se manifestă sub forma unor pete galben-albicioase care apar pe frunze, acestea urmând să se acopere în timp de un mucegai cenuşiu, prăfos. În locul afectat, ţesutul se înmoaie şi putrezeşte. Toate părţile plantei pot fi afectate, iar în final întreaga plantă poate să moară. Sensibile la atacul acestei ciuperci sunt violetele de cameră, begonia şi gloxinia. Temperatura scăzută însoţită de umiditatea ridicată reprezintă mediul propice pentru favorizarea acestei boli. Ca măsuri de combatere puteți încerca tăierea şi îndepărtarea părţilor afectate, reducerea udării şi a pulverizării, aerisirea spaţiului interior și tratamente cu Dithane, Benomil sau Captan.

* Făinarea – Pe frunzele plantelor poate apărea o pâslă alb-cenușie produsă de afide care se poate extinde foarte repede, acționând asupra fotosintezei și perturbând dezvoltarea plantei. Tratamentul se face timp de 8 zile cu un fungicid adecvat sau un produs care conține cupru, dar nu atunci când planta este în procesul de înflorire. Dacă planta nu este afectată în întregime trebuie eliminate părțile infectate. Boala este favorizată de uscăciunea atmosferică ridicată. Tratamentele se repetă din 7 în 7 zile. Ca şi în cazul mucegaiului cenuşiu, făinarea este produsă tot de o ciupercă, care are obiceiul de a ataca mai întâi vârfurile lăstarilor, frunzele tinere şi bobocii florali, distrugând încetul cu încetul întreaga plantă. O puteți recunoaşte după petele albe, neregulate ca formă, acoperite de o pulbere albă, făinoasă. Boala apare în condiţii de temperatură moderată, de 18-22°C, şi umiditate de 50-90%; atacă frecvent begonia şi cineraria. O puteți combate cu Topsin, Afugan, Karathane sau Rubigan.

* Rugina – Este posibil să fi văzut pe frunze, lăstari şi cupele florilor nişte pete mici, galbene, care pe faţa inferioară dezvoltă pustule prăfoase – acestea sunt, de fapt, simptomele atacului de rugină. Plantele puternic atacate ajung în final să se veștejească şi să se usuce. Este o boală fungică care se manifestă prin apariția pe frunze a unor pete roșiatice și a multor pustule (bășici) mici din pudră, a căror culoare variază de la bej și maro, la galben și portocaliu. Această boală produsă de ciuperci din genurile Uromyces, Puccinia, Phragmidium (mai ales între primăvară și toamnă) se transmite prin intermediul vântului sau la contactul cu uneltele de grădină. Ciupercile de rugină se dezvoltă cel mai bine pe vreme ploioasă și slăbesc planta, iar în cazuri extreme, frunzele acesteia vor cădea. Primul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să tăiaţi frunzele afectate și apoi să le ardeţi şi să apelați la aerisirea frecventă. Aplicaţi un tratament antifungic biologic (soluție care conține sulf) sau un tratament naturist (gunoiul de grajd, coada-calului, urzică). Pentru a combate această boală, puteți aplica stropiri cu produse de tip Mancozeb, Maneb sau Zineb.

* Fumagina – Este un mucegai negru care se dezvoltă pe secrețiile lipicioase lăsate de afide, păduchi țestoși și musculițe albe. Pudra sub formă de funingine împiedică planta să respire și diminuează procesul de fotosinteză. Combaterea se poate realiza prin distrugerea insectelor parazite și spălarea organelor expuse ale plantei cu apă caldă. Acesta nu mai permite plantei să respire şi afectează mai ales părţile lemnoase. Ca remediu, distrugeți insectele parazitare, ştergeți cu o cârpă umedă şi spălați cu apă călduţă tulpina plantei. Dacă ați observat pe frunze nişte picături ca de miere, clar va urma şi fumagina. Aceasta va produce blocarea porilor şi umbrirea suprafeţelor afectate. Apare destul de frecvent la dafin şi pittosporum.

* Virozele – Pe plante apar pete cu forme neregulate, creșterea încetează, iar frunzele și tulpinile se deformează. Virozele sunt transmise de insecte, mai ales de afide, musculițe albe, nematode parazite și lăcuste. Virușii pot produce pete sau cauza ofilirea frunzelor și a florilor, iar pe frunze sau tulpină pot apărea tumori. Tratarea acestei boli este dificilă și nu mereu dă rezultate, caz în care planta trebuie scoasă din pământ și arsă.

* Bacteriozele – Simptomele se manifestă sub forma apariției unor pete, mucegaiuri, putreziri parțiale și chiar „cancere”. Bacteriile se înmulțesc rapid, acționează la nivelul rănilor, iar transmiterea de la o plantă la alta nu este vizibilă. Pot fi transmise prin picăturile de ploaie, apa de udat, insecte, diferite activități de grădinărit și nu există tratament. Planta trebuie arsă, iar uneltele de grădină dezinfectate. Dacă ați observat cumva la muşcate nişte pete necrotice rotunde sau ca un ochi, înconjurate de un cerc galben, atunci aflați că este bolnavă de putregai bacterian. Dacă veți secţiona un lăstar, veți observa că vasele conducătoare sunt galbene şi brune. Pentru a încerca o măsură de salvare, evitați pe cât posibil căldura şi umiditatea excesive. Dacă este vorba despre un atac avansat, aplicați tratamente termice asupra pământului, ghivecelor şi uneltelor de grădinărit. De cele mai multe ori, putregaiul bacterian este imposibil de combătut.

* Pătarea şi putregaiul – Atacă mai ales violeta de cameră şi se manifestă prin apariţia de pete uleioase pe codiţele frunzelor. Frunza se înmoaie şi pe tulpină apare un putregai brun-roşcat. Boala este favorizată de căldură şi umiditate. Remediu: evitarea excesului de apă, dezinfectarea pământului, a ghiveciului şi a uneltelor pe care le folosiți. Putregaiurile apar, de obicei, din cauza unui dezechilibru de udare. Sunt frecvente putregaiurile la violete și la plantele cu bulbi. În cazul violetelor, posesorii știu că ele iubesc umezeala, însă nu sincronizează udările cu temperatura spațiului în care se află plantele. Putregaiul poate să apară la baza plantei sau în locul în care frunza atinge marginea ghiveciului. În cazul exemplarelor mature, care au tulpini asemănătoare celor de palmier, putrezirea are loc chiar la baza plantei. De aceea se recomandă plantarea înălțată, asa încât apa să curgă de jur-împrejur, nu chiar la bază. În cazul plantelor cu bulbi trebuie știut faptul că udarea se face moderat. Bulbii sunt acoperiți de un fel de cămășuță, iar când aceasta se rupe ei rămân neprotejați, încep să putrezească și emană uneori un miros neplăcut. Dacă sesizați că bulbii au fost afectați de putregaiuri, scoateți-i din pământ, îndepărtați toată porțiunea putrezită și tratați tăietura sau bulbul în întregime cu fungicide. Așadar, udați cu grijă! Nu toate plantele în aceeași zi, ci fiecare plantă după nevoile ei.

Principalii dăunători ai plantelor de interior:

* Afidele sau păduchii – Afidele sunt insecte mici, de culoare verde, negru, galben sau roz, care trăiesc în colonii numeroase. Parazitează frunzele și lăstarii tineri, dar sunt și păduchi care infestează rădăcinile, bulbii, tuberculii sau rizomii. Afidele se hrănesc cu seva plantelor pe care le parazitează și pot produce veștejirea sau compromiterea plantei. Înțepăturile afidelor pot produce boli virale plantelor infestate. Dejecțiile zaharoase și lipicioase pot favoriza dezvoltarea mucegaiului cenușiu. Dacă infestarea cu afide nu este masivă puteți acționa local, ștergând frunzele și tulpinile folosind o bucată de tifon umezită în puțină apă caldă. Un alt remediu ar putea fi reprezentat de o infuzie realizată din frunze de ferigă pe care o pulverizați pe plantă. În situațiile în care infestarea nu poate fi controlată astfel, se recomandă administrarea unui insecticid, prin pulverizare fină.

* Coșenilele (păduchii lânoși, păduchii țestoși) – Coșenilele sunt destul de răspândite în rândul plantelor de apartament. Coșenilele pot fi descoperite după dejecțiile lipicioase (asemănătoare cu ale afidelor) pe care le descoperiți la o inspecție sumară a plantei. Protejate de carapace dure și ceroase, coșenilele parazitează planta sugând seva. Planta infestată în cele din urmă este slăbită, vulnerabilă la virusurile transmise de coșenile. Înțepăturile coșenilelor pot favoriza dezvoltarea mucegaiurilor sau a ruginei. Combaterea lor este destul de dificilă, iar dacă planta nu are o valoare deosebită ar trebui să luați în calcul eliminarea ei. În afara tratamentelor chimice pe bază de insecticide, puteți înlătura coșenilele cu o soluție de alcool denaturat la care adăugați o linguriță de săpun lichid pentru bebeluși. Ștergeți planta pe fiecare frunză, atât pe față cât și pe spate. Ștergeți ramurile și tulpinile și inspectați locurile ascunse ale scoarței. Coșenilele astfel combătute nu vor dispărea din prima. Reluați procedura ori de câte ori este necesar.

* Musculița albă de seră – Musculița albă de seră are dimensiuni milimetrice și culoare albă. Este o insectă polifagă, care trăiește în colonii pe fața inferioară a frunzelor plantelor, unde își depozitează ouăle și se hrănește înțepând și sugând seva din țesuturi. Plantele atacate sunt lipsite de rezistență, au frunze gofrate, se îngălbenesc și pot muri. Combaterea se poate face simplu prin pulverizarea unui insecticid sistemic sau prin utilizare de capcane cu lipici. Folosiți bucăți de plastic galben unse cu lipici pe care le plasați în vecinătatea plantelor atacate. Musculițele se vor simți atrase de culoare și vor rămâne captive.

* Tripșii – Sunt insecte mici (1 mm), zvelte, cu corp închis la culoare, cu două dungi galbene la aripi, deosebit de periculoase. Datorită dimensiunilor mici pot fi greu observate cu ochiul liber. Tripșii colonizează și atacă înțepând toate organele plantei, găuresc peretele celulei și sug toată seva. În acele celule pătrunde aer și părțile atacate ale plantei capătă un luciu alb-argintiu. Înțepăturile cauzează infecții virale sau bacteriene. Combaterea poate fi făcută prin aplicarea unui insecticid sistemic sau prin folosirea capcanelor lipicioase (ca în cazul musculiței albe).

* Acarianul roșu (păianjenul roșu) – Denumiți în mod obișnuit păianjeni roșii, acarienii pot infesta foarte multe plante provocând îngălbenirea și căderea frunzelor. Se dezvoltă pe fața inferioară a frunzei, favorizați de un mediu cald-uscat. Înțeapă frunza, aceasta căpătând o nuanță argintie. În stadiul avansat se poate zări pe spatele frunzei o pânză fină. Combaterea păianjenului roșu se poate face pulverizând acaricide specifice, care pot deveni ineficiente după câteva aplicări succesive, obligând la schimbarea produsului. Acarienii mai pot fi combătuți prin confecționarea în jurul plantei a unui cort dintr-o pungă transparentă. Umiditarea crescută împiedică înmulțirea păianjenului. Stropirile regulate cu apă ale plantei pot reprezenta un alt remediu.

„Simptome” fitopatologice ale plantelor

Bolile și dăunătorii nu sunt singurii factori care pot deranja sau omorî plantele. De multe ori, cauzele știute, dar ignorate, sunt cele mai periculoase: lumina insuficientă, expunerea directă la soare sau umbrirea, frigul, căldura excesivă, uscarea sau umezeală pământului, curenții de aer sau lipsa unei bune aerisiri, lipsa fertilizarilor… toți acești factori de mediu sau de nutriție pot duce, încet, dar sigur, la moartea plantei. Cauzele îngălbenirii plantelor pot fi dintre cele mai diverse, unele dintre ele fiind greu de observat cu ochiul liber, însă tipul de îngălbenire a frunzelor este indiciul pentru determinarea problemei pe care aceasta o are. În fiecare sezon, simptomele plantelor se modifică în funcție de capriciile vremii, însă dacă sunt descoperite din timp, acestea pot fi mult mai ușor de controlat.

Ce are planta dacă…

* Frunzele sunt maro și casante – Înseamnă că plantei îi este sete. Când decideţi să vă umpleţi apartamentul de plante este ca şi când aţi semna un contract pe viaţă în privinţa udării lor. Povestea cu „eu am udat-o, dar ea tot s-a uscat” ne este destul de cunoscută. Tocmai pentru a evita acest lucru, specialiştii recomandă testarea solului cu degetul. Dacă acesta este uscat la o adâncime cât unghia, atunci este cazul să udăm planta. Şi atenţie, solul trebuie să fie umed, nu inundat. Contrar obişnuinţei, trebuie să fim conştienţi că rădăcinile plantelor au nevoie şi de aer nu numai de apă. Prin urmare, trebuie să vă asiguraţi că, atunci când udaţi planta, pământul din jurul rădăcinii trebuie bine umezit, dar nu atât încât apa să stagneze în pământ. Dimpotrivă, trebuie ca solul din jurul acesteia să se poată usca până la următoarea udare.

* Frunzele pătate indică o udare excesivă (se recomandă verificarea rădăcinilor), arsuri provocate de expunerea la lumina directă, pulverizarea apei reci pe frunze, infecții cu fungi (mai ales în situația în care plantele sunt păstrate în condiții de umiditate ridicată) sau un aer poluat. Dacă frunzișul este palid și prezintă o imagine de slăbiciune, înseamnă că nu s-au asigurat condiții de lumina suficientă, aerul sau pământul este prea uscat sau planta duce lipsă de îngrășământ. Petele maro sau galbene de pe frunze sunt semne de prezență a unor fungi, ce se dezvoltă, de regulă, în momentul în care apa stă pe frunze. Apă rece este o altă cauză pentru astfel de pete. Folosiți apă la temperatura camerei pentru udare și pentru pulverizarea pe frunze și asigurați-vă că frunzele se usucă înainte de venirea nopții.

* Nu îi dau frunze noi – Plantei îi este… tot sete. Plantele „subnutrite” nu se vor dezvolta. Dacă planta nu s-a schimbat prea mult de când ați cumpărat-o, s-ar putea să fie nevoie să o udaţi mai des. Dacă frunzele noi sunt ofilite sau prezintă arsuri, înseamnă că a fost adăugat prea mult îngrășământ, sau planta a fost ținută într-un mediu prea uscat, prea cald sau prea rece. Dacă plantele s-au oprit din dezvoltare, înseamnă că au fost tratate cu prea mult îngrășământ sau au primit o cantitate prea mică sau prea mare de apă. În momentul în care frunzele noi sunt de dimensiuni mai reduse față de dimensiunile normale și sunt fusiforme putem înțelege că planta duce lipsă de lumină, apă sau îngrășământ.

* Frunzele sunt galbene pe margini, diforme şi decolorate – Planta este inundată. Experţii în grădinărit atribuie aspectul brusc de „ombre” unui efect de înecare a plantei. Fenomenul de supraîncărcare cu apă este principalul motiv pentru care plantele de apartament mor. Verificați ghiveciul plantei pentru a vă asigura că aceasta are parte de un drenaj adecvat. Un vas care nu are găuri în partea de jos ar putea însemna că prea multă apă stă ascunsă în solul plantei. Florile nu o duc bine când sunt udate punând apă în farfurioara-suport şi lăsând ghiveciul să băltească. Dacă aruncaţi restul de apă şi lăsaţi planta să respire şi prin orificiile de la baza ghiveciului, abia atunci totul este în regulă. Momentul cel mai corect al udării depinde de mai mulţi factori: anotimpul (vara florile se udă mai des decât iarna), dimensiunea şi amplasarea ghiveciului (la soare, la umbră sau suspendat) şi tipul solului (pământul pe bază de turbă nu trebuie lăsat să se usuce prea tare, pentru că se strânge şi este mult mai greu de readus la viaţă).

* Petele argintii sau roșii de pe frunze indică o cantitate prea ridicată de lumină naturală directă. O problemă frecventă a plantelor de interior este îngălbenirea frunzelor între nervuri (nervurile rămân verzi). Acest lucru indică un nivel prea ridicat sau prea scăzut al pH-ului, lipsa de fier (pH ridicat) sau lipsa de magneziu (pH scăzut).

* Petele albe de mici dimensiuni de pe frunze indică prezența păianjenilor. Așezați planta într-un ghiveci nou, cu găuri de drenaj, adăugați un sol format din pământ special pentru tipul de plantă pe care îl aveți, amestecat cu nisip, pentru ca apa în exces să se poată scurge cu ușurință. Alte motive pentru care plantele se îngălbenesc sunt lipsa mineralelor din sol.

* Frunzele sunt neobișnuit de palide sau înclinate într-o parte – Planta este în căutare de lumină naturală. La fel cum noi, oamenii, suferim din cauza lipsei de soare, acelaşi lucru se întâmplă şi cu plantele, în special cu cele iubitoare de lumină. Trebuie să o mutaţi imediat în dreptul unei ferestre însorite.

* Frunzele sunt uscate sau arse – Este adevărat că cele mai multe plante sunt iubitoare de lumină și de soare, însă, orice exces le poate îmbolnăvi. De exemplu, dacă observați că frunzele sunt uscate și își pierd din strălucire, înseamnă că ați ținut planta direct în razele soarelui. Tăiați frunzele uscate și mutați planta într-un loc luminos, dar ferit de razele puternice ale soarelui.

* Vârfurile frunzelor sunt închise la culoare și uscate – Înseamnă că planta se află într-un mediu cu temperaturi foarte ridicate și/sau duce lipsa de umiditate. Căderea rapidă a frunzelor este semnul pentru o schimbare bruscă a temperaturii sau a nivelului de iluminare (plantă a fost mutată dintr-un loc puternic iluminat într-unul cu o lumina slabă) și în același timp poate semnifica o udare excesivă. Înnegrirea vârfurilor frunzelor constituie un semn al lipsei de umiditate, de arsuri provocate de o cantitate ridicată de îngrășământ, de apă de slabă calitate (ce poate conține clor, flor, sodiu, bor, săruri solubile etc.), al unui îngrășământ nepotrivit, daune provocate de diferite insecticide, pH nepotrivit al solului sau al unui aer poluat.

* Plantele cu flori nu înfloresc – Înseamnă că acestea duc lipsă de apă sau lumină sau au fost tratate cu prea mult îngrășământ. O altă problemă apare atunci când bobocii cad înainte să înflorească. Acest lucru se întâmplă în situația în care au existat fluctuații importante de temperatură și în momentul în care plantă nu a fost udată destul de des. Dacă aveți plante cu flori, însă inflorescențele sunt puține și mai mici decât de obicei, iar foliajul este abundent, este semn că îi administrați prea mult fertilizator pe bază de nitrogen. Încercați să folosiți fertilizator doar o dată pe lună, pentru a stimula înflorirea.

* Îi cad treptat frunzele – Dacă frunzele de pe registrele inferioare se îngălbenesc și cad, constituie un semn pentru o cantitate ridicată de apă (daune provocate rădăcinii), pentru un nivel scăzut de apă (planta nu a fost udată destul pentru a putea susține un frunziș bogat) și, în același timp, pentru lipsa de lumină sau de îngrășământ. În cazul în care întreaga plantă este ofilită înseamnă că aceasta a fost prea mult (rădăcini putrezite) sau prea puțin udată, a fost tratată cu prea mult îngrășământ sau a fost expusă la temperaturi foarte scăzute. În momentul în care frunzele cad încontinuu, iar cele noi sunt mici și încrețite înseamnă că aerul prezintă un grad ridicat de poluare sau faptul că planta a fost atacată de păduchi. Veștejirea generalizată a plantei indică putrezirea rădăcinii, tulpinii sau a coroanei, cauzată de udarea excesivă, mai ales în timpul iernii, atunci când plantele nu necesită un grad ridicat de umiditate. Dacă ați observat că frunzele plantelor încep să-și piardă din vigoare, se înmoaie și se ofilesc, acesta este un semn care vă dezvăluie faptul că plantele trec de la un șoc la altul. Uscarea excesivă a solului, apoi udarea excesivă a solului cauzează ofilirea frunzelor, de aceea este important să udați constant plantele.

* Doar frunzele tinere sunt galbene, înseamnă că nu au parte de lumină, au deficit de fier sau de mangan sau sunt fertilizate excesiv. Dacă doar cele bătrâne sunt galbene, au deficit de azot, magneziu sau de potasiu, sunt inundate, poate fi efectul natural de îmbătrânire, au ghivece neaerisite sau suferă de putregai la rădăcină.

* Are pete rotunde galbene pe frunze (pete liniare pe plante cu frunze alungite) sau pete neregulate – Infecții fungice, bacteriene sau viruşi, intoxicare cu fluor sau daune de la pesticide, poluarea aerului, apa este prea rece, infectare cu viruşi, temperaturi prea ridicate sau deficiențe majore de nutrienţi.

* Are frunze de culoare verde foarte închis cu aspect moale – Mediu prea rece, deteriorări (striviri), infecţii bacteriene.

* Frunzele sunt prea mici – Condiții de lumină slabă, prea mult sau prea puțin îngrășământ, condiții de umiditate scăzută, putregai la rădăcină.

* Frunzele sunt ofilite – Apă insuficientă sau prea multă, suprafertilizare, putregai la rădăcină, putregai la tulpină, planta nu este obişnuită cu umiditate scăzută, mediu prea rece (frunzele se înnegresc şi mor), ghiveci neaerisit.

* Frunzele au pete negre, în general, pe toată suprafața – Mucegai acoperit de funingine (păduchi și insecte)

* Frunzele au o substanţă lipicioasă pe suprafaţă – Material excretat de insecte sau secreţii naturale ale plantelor (observaţi dacă materialul este situat în aceeași zonă generală pe fiecare frunză)

* Tulpinile sunt prea mici – Deficit de nutrienți, hrănire insuficientă, ierbicid

* Are prea multe sau prea puţine tulpini – Viruşi sau infecţii cu micoplasme, lumină scăzută

* Tulpinile sunt putrezite la linia solului sau deasupra ei – Boli fungice sau bacteriene, prea multă apă, putregai, arsuri

* Tulpinile sunt moarte – Infecții fungice, suprafertilizare, lipsa apei, putregai la rădăcină, insecte

* Frunzele se ondulează/răsucesc și cad – Planta suferă din cauza frigului, a udarii excesive sau a curenților reci.

* Frunzele de la baza plantei se usucă și cad – Planta nu are lumină sau apă suficientă, iar mediul este prea cald.

* Frunzele au pete alb-gălbui – Planta a fost udată cu apă prea rece, stă în prea multă lumină sau frunzele au intrat în contact cu apă (numai la speciile sensibile).

* Frunzele s-au îngălbenit, dar nu cad – Planta a fost udată cu apă prea dură sau substratul are un exces de calciu.

* Frunzele sunt mici, de culoare deschisă – Problema apare pe timpul verii, când plantă are prea multă umbră, substratul este prea umed și hrană prea puțină.

 

Metode de combatere și prevenire

* Începeți prin eliminarea riscului de contaminare a solului, eliminați depunerile de sare: îndepărtați stratul alb de pe suprafața solului, înlocuiți stratul superior cu un substrat proaspăt și curat.

* Este obligatoriu să curățați frunzele plantei de praf, faceți plantei un duș și urmăriți cum va reacționa aceasta.

* Încercați să modificați umiditatea aerului, prin plasarea unui recipient cu apă sau a unor umidificatoare lângă plantă.

* Aceste măsuri trebuie luate indiferent dacă ați depistat cauza și indiferent care ar fi ea, întrucât, chiar dacă planta este infectată cu dăunători, o creștere a umidității va fi o măsură preventivă.

* Un pas foarte important este îngrijirea individuală. Plantele de interior sunt diferite și au nevoie de o îngrijire individuală. Nu puteți hidrata cu aceeași frecvență o orhidee, un clorofit sau un cactus. Fiecare plantă trebuie să primească îngrijirea exactă de care are nevoie. Verificați strategia de îngrijire și asigurați-vă că respectați acest principiu.

* Problema cu aerul uscat poate fi rezolvată prin câteva metode standard:

Pulverizare (nu este recomandată plantelor care înfloresc și celor cu frunzele pubescente);
Instalarea de dispozitive speciale, umidificatoare;
Folosirea tăvilor cu pietre umede, mușchi, lut expandat peste care se pune ghiveciul cu planta, astfel încât fundul ghiveciului să nu atingă apa;
Amplasarea ghivecelor cu plante în vitrine pentru flori.
* Dacă uscarea vârfurilor frunzelor plantei este determinată de calitatea apei, trebuie să schimbați modul obișnuit de hidratare a plantei:

Verificați ce fel de apă este recomandată să folosiți pentru hidratarea plantei (probabil planta are nevoie de apă acidă sau foarte moale);
Renunțați să utilizați apa de la robinet, folosiți apă stătută în rezervoare (cel puțin 24 de ore, sau mai bine câteva zile). Înainte de a uda plantele apa trebuie filtrată.
Înlocuiți apa de la robinet cu apă de ploaie sau apă provenită din zăpada topită și fiartă.
* Dacă vârfurile frunzelor se usucă din cauza hidratării necorespunzătoare:

Aflați despre preferințele plantei de interior;
Atunci când planta este udată din abundență începe procesul de putrefacție și aerul pătrunde mai greu în sol. În aceste cazuri trebuie să evaluați calitatea stratului de drenare și a canalului de scurgere. Dacă totul este bine, lăsați substratul să se usuce aproape în totalitate înainte de următoarea hidratare. Dacă problema este într-o gaură mică sau lipsa stratului de drenare, trebuie să replantați urgent planta în alt ghiveci.
În caz de secetă excesivă trebuie să udați planta mai des și mai abundent. Dar nu lăsați apa să stea prea mult în farfuria ghiveciului. În orice caz, trebuie să udați planta doar după ce se vor usca câțiva centimetri din sol (în cazul plantelor care preferă umezeala) și se va usca parțial stratul de mijloc (pentru plantele obișnuite și suculente).
Gândiți-vă la posibilitatea de a cumpăra ghivece cu program de udare automată, care vă vor scăpa pentru totdeauna de grija de a uda plantele.
* Dacă vârful frunzelor se usucă din cauza unei încălcări a condițiilor de întreținere:

Dacă motivul uscării vârfurilor frunzelor este lumina insuficientă, temperatura inadecvată sau modul de fertilizare, atunci trebuie să asigurați condițiile confortabile pentru un tipul și specia plantei.
Dacă există semne clare că planta nu se simte bine în ghiveci (îi este strâmt), trebuie să o replantați de urgență.
Efectuați replantarea și în cazul când nivelul de nutrienți nu poate fi restabilit prin reducerea nutrienților.
* Dacă planta este infectată cu dăunători, începeți o luptă complexă împotriva lor:

Izolați planta afectată de alte plante de interior pentru a preveni răspândirea dăunătorilor;
Spălați frunzele cu amestec de apă și săpun;
Măriți gradul de umiditate a aerului;
Începeți să folosiți insecticide speciale;
Atunci când replantați în alt ghiveci planta de interior, trebuie să dezinfectați minuțios noul ghiveci;
Sporiți măsurile preventive pentru restul plantelor de interior.
* Dăunătorii fungici se înmulțesc cu spor în pământul fertil al plantelor de apartament, dacă acesta este mereu îmbibat cu apă. Când udați plantele prea des și le lăsați să supraviețuiască într-un sol insuficient de bine drenat, permiteți ciupercilor microscopice să își clădească un trai îndestulat pe suprafața pământului. Astfel, asigurați-vă că permiteți pământului să se usuce suficient între udări, astfel încât să împiedicați dăunătorii să își creeze condiții de viață optime la rădăcina plantelor de apartament.

* Izolați plantele bolnave. Această operațiune nu este nici pe departe una comodă, însă trebuie să sacrificați plantele bolnave, de dragul celor sănătoase. Dacă descoperiți o plantă infectată sever, este mai bine să renunțați la ea, întrucât dăunătorii pot contamina rapid florile din vecinătate. În cazul în care observați doar câteva frunze sau porțiuni de tulpină bolnave, îndepărtați-le rapid și mutați planta într-un ghiveci nou. Aruncați pământul compromis și dezinfectați ghiveciul, dacă doriți să îl refolosiți. Dacă aveți un ghiveci pe care îl suspectați a fi infectat, îngropați un cățel de usturoi în sol, întrucât substanțele din acest condiment vor eradica dăunătorii din ghiveci. Această soluție naturală de vindecare a plantelor bolnave este folosită de decenii întregi de grădinarii cu experiență.

* Improvizați o capcană lipicioasă. O soluție excelentă pentru îndepărtarea păduchilor de plante este să ungeți un carton (de preferat deschis la culoare) cu miere, sa-l lipiți de o scobitoare și să înfigeți mini-capcana în pământ. Veți observa cum păduchii minusculi ajung să fie capturați de miere în timp record. Ulterior, curățați cartonașul de dăunători și repetați operațiunea.

* Un insecticid ușor de realizat și foarte eficient este soluția de tutun. Tutunul de la un pachet de țigarete se fierbe într-un litru de apă timp de 3-4 ore. Concentratul obținut se strecoară și se adaugă încă un litru de apă. Turnați lichidul într-un recipient cu pulverizator și stropiți plantele seara, în niciun caz în timpul zilei, sub razele soarelui.

* Dacă frunzele plantei devin lipicioase la atingere, sau observați pe ele o substanță cleioasă, atunci planta este atacată de păduchele țestos. Apare cel mai des la plantele ținute permanent într-un mediu cald și umed. Plantele sensibile la acest dăunător sunt citricele și ferigile. Tamponați zonele cu insecticid sau solutie de spirt și apă (50% din fiecare), rupeți și ardeți porțiunile vătămate din plantă.

* Dacă nu sunt bine curăţate, ghivecele din teracotă dezvoltă mucegai cenuşiu.

* Petele necrotice presupun existenţa unor porţiuni de frunză cu ţesut uscat; ele apar pe frunzele plantelor bolnave.

* Planta afectată de virusuri îşi reduce ritmul de creştere, nu mai are aspect decorativ şi este sortită pieirii. Cea mai aprigă boală a plantelor este produsă, de departe, de virusuri. Pentru combatere, plantele afectate se distrug, întrucât nu se pot vindeca.

* Câteva picături de oțet vă pot fi de mare ajutor în lupta cu dăunătorii sau cu buruienile. Oțetul este cel mai mare inamic atât al gândacilor, cât și al păianjenilor, omoară buruienile și anihilează complet orice fel de dăunători ai plantelor. În cazul în care observați că planta dvs. urmează să se veștejească, turnați o linguriță de oțet la rădăcina ei și apoi puneți-i puțină apă. În felul acesta, veți evita apariția eventualelor fisuri și veștejirea plantei. Tot ce trebuie să faceți este să amestecați 200 de mililitri de oțet în 5 litri de apă și să pulverizați deasupra lor. Dintre plantele care iubesc mediul acid amintim gardenia, hortensia, azalea și rhododendronul. Este indicat să ștergeți periodic frunzele plantelor de apartament cu apă cu oțet, astfel putând îndepărta praful și impuritățile de pe suprafața lor. În felul acesta vă veți bucura mai mult timp de beneficiile lor.

* În afară de apa cu oțet, puteți să vă hrăniți îndrăgitele plante și să le ajutați în cazul în care încep să se usuce, adăugând o linguriță de zahăr la baza lor și apoi să le udați.

* În cazul în care vreți să încercați și alte variante puteți apela și la bicarbonatul de sodiu, care este eficient împotriva bolilor fungice.

* O altă variantă este boraxul sau mierea de albine, ambele ținând gâzele la distanță.

* Stropiți planta cu ulei de neem sau spray special pentru combaterea dăunătorilor.

* Pentru diferite deficiențe de nutrienți și minerale, puteți apela la tratamente naturiste:

Deficiența de potasiu – Radeți coajă de citrice și adăugați-o în ghiveci. Peste aceasta adăugați un strat de compost pe bază de fructe și legume.
Deficiența de calciu – Dacă solul plantei este unul acid, adăugați puțin lime, în schimb dacă este alcalin, adăugați puțin ipsos ori coji de ouă bine pisate.
Deficiența de zinc – Stropiți planta cu extract de alge de mare.
Deficiența de fier – Aflați care este pH-ul solului, asigurați-vă că este sub 7 și apoi reduceți cantitatea de fosfor din sol.
Deficiența de magneziu – Adăugați compost organic, bogat în magneziu, sau sare Epsom ori zeamă de lime.

Greșeli comune în îngrijirea plantelor de apartament

* Uităm că plantele sunt vii – Plantele sunt organisme vii, dar uneori omitem asta din pricina faptului că nu putem interacționa cu ele, la fel cum o facem cu animalele de companie, de exemplu. Cu cât știți mai multe despre viața plantelor, cu atât veți fi mai fascinați de acestea și de cât de mult contează îngrijirea lor.

* Nu ținem cont de habitatul natural al plantei­ – Înainte să vă cumpărați plante noi, gândiți-vă la mediul din interiorul locuinței dvs. Aveți suficientă lumina naturală? Vă place ca înăuntru să fie mai cald sau mai răcoare? Evaluați mediul interior și încercați apoi să găsiți plante care se dezvoltă bine într-un mediu asemănător. Dacă deja v-ați decis asupra unei plante, cercetați puțin înainte, pentru a descoperi din ce habitat natural provine. De exemplu, dacă planta este tropicală, atunci căldura și umiditatea îi vor fi beneficie; dacă aveți o plantă de deșert, atunci îi vor trebui căldură și multă lumină naturală.

* Nu verificăm pământul înainte de a-l uda – Pentru cele mai multe plante de interior este bine că solul să fie complet uscat înainte de următoarea udare. Verificați suprafața solului cu degetul înainte să turnați apă și astfel evitați udatul excesiv.

* Nu ștergem frunzele de praf – Când aducem plantele la interior, magia Mamei Naturi dispare – plantele nu mai au nici ploaie, nici vânt pentru ca frunzele lor să rămână curate. Se recomandă, așadar, curățarea frunzelor cu apă de cel puțin două ori pe lună. Puteți face acest lucru fie îmbibând un prosop în apă, fie pulverizând apă pe suprafața lor. Astfel plantele vor fi sănătoase și vor putea respira în voie.

* Schimbăm ghiveciul când și cum nu trebuie – Ca regulă, este bine să schimbați ghiveciul plantelor după ce pământul s-a uscat, la cca. 2-3 zile după ce le-ați udat. Noul ghiveci trebuie să fie cu doar 5-7,5 cm mai lat și mai înalt. Un ghiveci mai mare nu înseamnă că planta va crește mai repede, dar necesită mai mult pământ și mai multă umiditate, ceea ce poate duce la putrezirea rădăcinilor.

* Uităm să le fertilizam – Fertilizarea plantelor este un proces de multe ori trecut cu vederea, deși este esențial pentru sănătatea lor. Hrăniți-vă plantele în sezonul de creștere (cel mai adesea, primăvară și vara) și le asigurați o viață nu doar mai lungă, ci și mai bună.
Sursa: rador
Foto: pixabay

Articole înrudite