-

12+1„sfârșituri ale lumii” pe care le-am ratat. O analiză detașată, cu umor, la început de an

Scris de

De când ne știm, am trăit cu teama sfârșitului. Sfârșitul copilăriei, sfârșitul zilelor bune, sfârșitul unei iubiri, sfârșitul vieții. Sfârșitul lumii e tema care macină omenirea de milenii.

Predicții legate de acest „capăt al lumilor” au existat încă din Antichitate (despre unele știm, iar în urmă cu câțiva ani, în Egipt, la Luxor, în templul lui Harwa și Akhimenru tocmai au fost descopeirte relicve care vorbesc despre o „plagă” (o epidemie) care a cuprins regatul faraonilor și care a facut oracolele vremii să anunțe... Iminența sfârșitului lumii.

Calculate pe baza unor indicii cuprinse în diferite cărți sfinte - cele mai multe, în Biblie (fie că este vorba de Vechiul sau de Noul Testament) - predicțiile despre sfârșitul lumii au dat peste cap populația Europei (sau a altor continente), în diferite etape ale istoriei. Pentru calcule sau viziuni s-a apelat, de asemenea, la astrologi, la vise, la... avertismente date de persoane supranaturale cu care oamenii au intrat în contact.

Uneori, profeții înșiși au crezut în previziunile lor, alteori, au fost simpli șarlatani care au profitat de credulitatea semenilor, pentru a-și umple teșchereaua. Au fost predicții clare - cu data, ora și felul în care ne va învălui sfârșitul -, au fost și profeții vagi, care puteau să însemne orice și numai o hipnoză colectivă poate explica de ce au fost crezute.

În ultima mie de ani, douăsprezece plus unu „sfârșituri ale lumii” au trecut pe lângă omenire. Și omenirea le-a ratat... la mustață.

1) ANUL 1000

Bineînțeles, teama de „anul 1000” a fost una marcată și de întunericul cultural pe care îl traversa Europa, aflată în mâna strânsă a bisericii. În ultimii ani înainte de împlinirea cumplitului termen, mulți - foarte mulți - oameni și-a donat pur și simplu averile bisericii, preferând să trăiască în sărăcie, umilință și rugăciune. Poate, poate Apocalipsa îi va cruța. Aș zice că rugăciunile au fost împlinite. Apocalipsa n-a venit. I-a iertat. Pe toți. Și pe cei care se bucurau acum de banii celor creduli.

2) Profeția Anabaptiștilor

În 1533, orașul Munster intră sub controlul unei secte numită „a Anabaptiștilor” (cei-care-botează-din-nou) și este re-botezat el însuși „Noul Ierusalim”. Secta fusese înființată în anii tulburi de la începutul impunerii reforme protestante a lui Martin Luther, iar Anabaptiștii voiau să meargă chiar mai departe decât luteranii: ei respingeau orice formî de ierarhie statală și religioasă și propagau ideile unei societăți teocratice. În 1534, în „Noul Ierusalim” a ajuns și olandezul Jan Bockelson, un „croitoraș” (mai mult sau mai puțin viteaz), care s-a autoproclamat „Mesia-ultimelor-zile” și început să propovăduiască sfârșitul lumii. A fost doar... sfârșitul lumii anabaptiștilor. Secta a fost decimată de oamenii episcopului Franz von Waldeck, care a asediat orașul și l-a cucerit în 1535, redându-i liniștea și vechiul nume. Cât despre profetul mincinos, și el și-a găsit sfârșitul, sfârtecat cu clești înroșiți în foc. Înainte să moară, călăul i-a smuls testiculele și le-a țintuit în cuie, de poarta orașului, unde au stat până au putrezit de tot, spre groaza celor care îi luaseră cuventele în seamă numai cu un an în urmă.

3) Cumplitul an 1666!
Cu sau fără legătură cu „numărul fiarei” - 666 - anul 1666 a fost unul cumplit pentru londonezi, care au trăit cu teama că va aduce cu sine sfârșitul. Totul a început în 1665, când o molimă groaznică, și anume ciuma, s-a abătut asupra regatului. Aproape un sfert din populația orașului a murit în epidemie, care a ținut până în toamna anului următor. În acele luni de spaimă, au apărut proorocii Sfârșitului Lumii. Iar când pe 2 septembrie un incendiu devastator a cuprins orașul, lumea și-a ieșit de-a binelea din minți. O statistică stranie a readus însă lucrurile în matcă: deși peste 13.000 de case au ars în incendiu și peste 60.000 de oameni au rămas fără acoperiș, numai 10 au murit în incendiu. Mai mult, chiar, în scurt timp și epidemia de ciumă a fost oprită. Biserica a profitat de asta pentru a declara miracolul.

4) Milleriștii
Dintre toți profeții Apocalipsei (mai puțin Nostradamus, de care nu ne vom ocupa acum), William Miller este probabil cel mai cunoscut. Într-o Europă marcată de prefaceri sociale, cu puțini ani înainte de revoluția din 1848 care a cuprins și Estul și Vestul continentului, Miller și-a întețit profețiile despre a doua venire a lui Iisus. Pornind de la indiciile biblice, el anunță sfârșitul lumii, când peste pământ va ploua cu foc și cerurile se vor întuneca. Stabilește foarte exact și intervalul sfârșitului profețit: 21 martie 1843-21 martie 1844, între echinocțiile de primăvară ale celor doi ani. În acel interval de un an, toate grozăviile vor năpădi pământul. Nu s-a sfiit să apeleze, pentru a-și promova profeția, la postere, pliante și ziare, precum și la conferințe - cu alte cuvinte, la televiziunea, facebookul și tweeterul epocii. Mulți dintre cei care l-au ascultat, și-au donat averile și s-au refugiat în munți, unde sperau să fie apărați. Dar Apocalipsa... n-a venit. După echinocțiul lui 1843, Miller și-a mai nuanțat profeția, dând un alt termen: 22 octombrie. O altă eroare! Interesant este ce s-a întâmplat cu milleriștii - adepții lui William Miller. Nu s-au dezis nici o clipă de mentorul lor, în ciuda proorocirii greșite și... au întemeia cultul adventist de ziua a șaptea! Despre sfârșitul lumii, acum tac mâlc. Poate până se va ridica un nou profet.

5) Iisus, Invizibilul

Tot în secolul al XIX-lea o altă profeție a sfârșitului lumii avea să se facă auzită. Profetul - Charles Taze Russell - era un american care vorbea despre o nouă venire a lui Iisus Christos pe pământ, de data aceasta... sub o formă invizibilă, intuită doar prin anumite semne, în 1870. Întoarcerea lui Christos va pune în mișcare serie de întâmplări care se vor încheia în 1874, cu Apocalipsa. Grupul, al cărui lider era Russel, s-a numit „Turnul de Veghere al Sionului și Mesagerul Prezenței lui Christos”. În 1874, nimic nu avea să tulbure existența planetei. Atunci, Russell schimbă profeția, dându-i sensuri noi. El vorbește despre venirea li Iisus care nu va mai aduce Apocalipsa, ci... pacea de 1000 de ani. Când? În 1914. Cred că Russel s-a cam încurcat în profeții. În 1914 a venit... o apcalipsă mai mică: Primul Război Mondial. Nici vorbă de pace. În 1916, când profetul american moare, războiul depășise deja granițele Europei. Ca și în cazul milleriștilor, adepții șui Charles Taze Russel vor pune bazele unei noi secte. În 1916, „Turnul de Veghere al Sionului” își schimbă numele în Martorii lui Iehova.

6) Magia numărului 7

Șapte îngeri i-au deslușit lui William Branham semnificațiile celor șapte peceți ale Apocalipsei din Evanghelia după Ioan.

Branham era pastor penticostal în Jeffersonville, Indiana, Statele Unite. Ca mulți alți profeți din vechime, el a urcat pe un munte, pentru a vorbi cu aceste entități spirituale. Se întâmpla pe 28 februarie 1963. Nu a urcat pe Muntele Nebo, nici pe Muntele Măslinilor, ci pe Muntele Sunset din Arizona. Mă rog, numele are ceva mistic (Sunset însemnând Apus). În ziua respectivă, spuneau martorii oculari, muntele fusese acoperit de un nor colorat. Branham a primit mesajul să urce acolo, unde a dat nas în nas cu îngerii. Mesajul lor: Apocalipsa va veni pe 7 a 7-a 1977. Nici profeția asta nu s-a împlinit. Profetul nici n-a știut însă cât de mult a greșit, pentru că s-a stins din viață în Ajunul Crăciunului anului 1965. Nici un înger nu l-a anunțat că va muri...

7) Profeții Lumii Noi. Obsesia Infinitului „răsturnat”

Russell și Branham nu sunt singurii profeți care ne-au venit din America. Hal Lindsay și Edgar Wishenant au propovăduit și ei Apocalipsa, legându-se tot de dublarea unei cifre. De data aceasta, a fost cifra 8, care grafic se scrie ca și semnul infinitului, doar că vertical și nu orizontal. E una dintre rațiunile subtile pentru care anul 1988 ar fi trebuit să aducă sfârșitul lumii. În anii 70,, Lindey publica mai multe cărți în care evalua semnele care prevesteau Apocalipsa, între care: bomba nucleară, apariția statului Israle și a Uniunii Sovietice. Prima dată pe care o dătea sigură era 31 martie 1988. Cum sfârșitul lumii nu a venit, a avansat alte date: 1990, apoi 2000. Edgar Whisenant a scris și el o carte - „88 de motive pentru care Apocalipsa va veni în 1988”, care avea să fie un best-seller. „Numai dacă Biblia e greșită, am greșit și eu!”, spunea el în campania de lansare a cărții. De unde deducem că Biblia greșise. Whisenant a căutat interpretări mai bune, dând alte date: 1989, apoi 1993 și 1994. După care s-a oprit din proorocit. Aparent, cei doi profeți americani nu au avut succes, Totuși, ceva s-a întâmplat în 1988. Gorbaciov lansa glasnost-ul, iar URSS-ul pornea pe calea disoluției. În câțiva ani, o dată cu dizolvarea acestui mamut federativ, și lumea pe care o știam până atunci dispăruse. Un sfârșit avusese loc.

8) Davidienii

Pornind de la o parte dintre idelile promovate de „milleriști” (care aveau să fie „moșteniți” de adventiștii de ziua a șaptea), David Koresh înființează în secolul trecut secta „davidienilor”. Până la începutul deceniului zece, în jur de o sută de adepți trăiau în comun, într-o fermă izolată din localitatea texană Waco. Nu se ocupau nici de creșterea vacilor, nici de exploatarea petrolului. Se adunaseră ca să aștepte împreună... sfârșitul lumii. David Koresh își convinsese discipolii că este nimeni altul decât Iisus reîncarnat, care venise pe pământ să aducă vestea Apocalipsei.
Era anul 1993, când rangerii texani au prins de veste că adepții lui Koresh dețineau zci de arme ilegale, așa că s-a decis o percheziție în forță la ferma sectanților. Sfârșitul a venit pentru 10 persoane - 4 rangeri și 6 sectanți. Neputând intra în interiorul fermei transformată într-o veritabilă fortăreață, rangerii, cărora li s-a alăturat FBI, au instituit asediul, care a durat 50 de zile. Pe 19 aprilie, abia, totul s-a sfârșit cu un mare foc (focul nimicitor fusese prorocit de David Koresh, dar el se referea la distrugerea întregii lumi), în care au murit alți 75 de sectanți, dintre care, din nefericire, 21 de copii. Și s-a mai încheiat un capitol, din istoria sfârșitului lumii.

9) Sfârșitul lumii, faza pe computere

Dacă toate predicțiile de până acum aveau rațiuni mistice, venirea celui de-al doilea mileniu a ridicat probleme serioase pentru lumea... informatică. Predicțiile legate de un colaps al lumii cibernetice nu mai conteneau, pe măsură ce anul 2000 se apropia. Au apărut zvonuri, din ce în ce mai apăsate, că schimbarea lui „99” în „00” va da peste cap computerele și asta ar putea provoca adevărate dezastre în tot universul. Computere derutate ar fi dat de unele singure comanda lansării rachetelor nucleare, avioanele, care n-ar mai fi putut fi dirijate de la sol, s-ar fi ciocnit în aer și centralele nucleare ar fi explodat. Unii vorbeau chiar că trecerea de la anul 1999 la anul 2000 ar fi condus la un fel de „cădere în timp” și, cel puțin din punct de vedere informatic, ne-am fi întors în anul 1900... Nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Poate doar vreo câteva pene de curent, dar pentru asta nu era nevoie de „Apocalipsa Millenium”.

10) Apocalipsele lui Camping

Pe la vârsta de 80 de ani, Harold Camping, pastor evanghelist și realizator la un radio creștin, s-a apucat să profețească despre Apocalipsă. În 1992, fixează Sfârșitul Lumii pentru doi ani mai târziu. În coferințele pe care le ține la amvon, ca și la microfonul emisiunii sale radio, precum și în paginile cărții pe care o publică în America și pe care o intitulează, simplu, „1994” (ca o replică la „1984” a lui Orwell), el anunță iminentul eveniment pentru septembrie 1994. Susține că a avut ca sursă textele biblice, care i-au oferit baza unor calcule 99,99% exacte. Numai că evenimentul întârzie la întâlnirea cu Camping și cu omenirea. Profetul nu se destabilizează și mută data nițeluș mai încolo, pe 31 martie 1995. Cum nici de data asta Apocalipsa nu se ține de cuvânt, îi mai dă o „șansă”: 21 mai 2011. Nonagenar de-acum, Camping se încăpățânează să alerge după „sfârșit”. Și el vine - numai pentru el - pe 15 decembrie 2013 (eveniment pentru care acest „matusalem” al profeților nu avea nici un indiciu, așa că a murit... fără lumânare).

11) 2012, sfârșitul lumii, după mayași

Probabil că una dintre cele mai mediatizate date a Sfârșitului Lumii rămâne 21 decembrie 2012, dată când calendarul mayaș se încheie brusc, semn că odată cu el s-ar încheia și lumea noastră. Am așteptat cu sufletul la gură ziua asta, dar nimic fatal nu s-a produs. Anul 2012 a fost luat însă „în vizor” și de alții, nu doar de mayași. Unii spuneau că „sfârșitul” se referă nu atât la extincția lumii, cât la o schimbare „la față” a omenirii, fizic și spiritual. Alți profeți anunțau dezintegrarea planetei sau intrarea ei într-o gaură neagră, după ce se va fi ciocnit cu o altă planetă, necunoscută până azi, numită Nibiru. Această teorie intră în seria catastrofelor cosmice prezise de-a lungul timpul, ciocniri cu comete, cu asteroizi uriași, cu roiuri de stele, devieri de pe orbită și atragerea în găuri negre și altele asemenea. Fiecare eclipsă, lună roșie sau albastră, fiecare stea căzătoare văzută pe cer a făcut oamenii să tresalte și să prezică tragedii...

12) Nici Rasputin n-a nimerit-o. Nu s-a sfârșit lumea în 2013
Un document secret, care a stat ascuns în arhiva KGB până nu demult, a dat lumea peste cap. Rasputin ar fi prezis și el sfârșitul lumii, la o dată foarte exactă: 23 august 2013. Predicțiile au fost făcute publice însă abia la sfârșitul anului 2012 - cu câteva zile, deci, după ce am ratat Apocalipsa Mayașă. S-ar părea că serviciile secrete rusești n-au considerat necesare aceste dezvăluiri, înainte de fi siguri că mai suntem în viață și că am scăpat de termenul precedent. Bineînțeles, nici Rasputin n-a nimerit-o, deși, dacă ne uităm în urmă, o să constatăm că acela care fusese cunoscut drept Călugărul Diavolului a avut și multe profeții care s-au împlinit întocmai. El a prezis revoluția bolșevică, asasinarea Țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale, apariția lui Hitler, primul pas la omului pe Lună, ca și apariția și dispariția comunismului (cu referire în special la spațiul rus). El a mai profețit războaiele din Orientul Mijlociu și preluarea puterii de către fundamentaliștii islamici, în anul 2007, care s-ar coaliza pentru a lupta împotriva lumii creștine, atrăgând atenția asupra faptului că un conflict aparent minor s-ar putea transforma într-unul mondial. Cât despre sfârșitul lumii, el ar fi trebuit sp vină după ultima luptă, care ar fi fost un adevărat măcel. Pe 23 august 2013, focul din ceruri ar fi mistuit pământul, iar când totul se va fi stins, nici o vietate nu ar mai fi fost pe pământ.

13) Ragnarok sau Apocalipsa vikingă

Un alt „sfârșit al lumii” a trecut pe lângă noi la începutul acestui an. Conform mitologiei vikinge, sfârșitul lumii ar fi trebuit să vina pe 22 februarie 2014, fiind anunțat, cu sunet de corn, cu exact 100 de zile înainte. În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 2013, cornul a sunat în orașul York, dând veste. Numai că sfârșitul lumii s-a cam lăsat așteptat. Apocalipsa vikingă, cunoscută și sub numele de Ragnarok, ar trebui să preceadă „iarna iernilor”. O mare schimbare climatică, o nouă „eră glaciară” ce s-ar abate asupra lumii. E drept, avem parte de evenimente meteo catastrofale, dar (încă) nu putem vorbi de iminența erei glaciare. Ba, dimpotrivă...

Sfârșiturile care vor veni

Se-anunță, de pe-acum, mai multe Apocalipse. Dar cea mai probabilă - zic oamenii de știință, care s-au hotărât să ia locul profeților - ar fi generată de un dezastru climatic și ne-ar ajunge peste numai 14 ani, în 2028. Asta pentru că, zice Profesorul Bill McKibben de la Universitatea California din Los Angeles, „schimbarea climei pământului este o chestiune de matematică”. O creștere cu numai 2 grade Celsus a temperaturii globale ar fi catastrofală pentru planetă. Iar asta, dacă nu schimbăm nimic foarte repede, se va întâmpla în 2028. Prima și cea mai importantă măsură pe care omenirea o poate lua este să oprească motoarele. La propriu. Să oprească cea mai profitabilă industrie din istoria umanității - și cea care a generat cele mai multe dispute și războaie în ultimul secol - industria petrolieră. Dar cineva are puterea să spună STOP?

Text: Simona Lazăr

Foto: Pixabay