-

Ce ne determină să cădem în capcana “iluziei timpului"?

Timpul se măsoară cu o precizie incontestabilă de când lumea şi pământul.Cu toate acestea, de multe ori timpul pare că trece uneori prea repede, alteori prea încet, lăsând în urmă o iluzie a imperceptibilităţii sale.

Simplul fapt de a te gândi la timp aduce cu sine tendinţa de modificare a percepţiei cu privire la viteza trecerii sale.”Apa supravegheată nu fierbe niciodată”, este o zicală foarte potrivită în această situaţie.

Oamenii de știință susţin că nu există un organ sau un sistem în corpul nostru responsabil cu măsurarea timpului.

Psihologii sunt cei care au identificat mai mulți factori care afectează percepția noastră a timpului. Aceştia au ajuns la concluzia că, dintre toţi factorii care influenţează percepţia asupra timpului, emoţiile au un rol esenţial.

„Trecerea timpului are legătură cel mai mult cu starea de spirit a oamenilor. Dacă ești în toane bune, timpul pare că zboară, însă dacă ești trist și te simți singuri, atunci timpul cu siguranță pare că trece mai greu”, remarcă Arstila, lector in filosofie la Universitatea Turku din Finlanda.

Într-o zi încărcată timpul trece de obicei repede; acesta ne poate lăsa chiar impresia că zboară în timpul momentelor fericite, precum clipele petrecute alături de cei dragi sau o cină relaxantă cu prietenii. Opusul trecerii galopante a timpului o resimt cei care sunt izolaţi, deprimaţi sau cei care nu au o activitate care să le antreneze mintea şi trăirile emoţionale.

Frederick M. Brown, profesor de psihologie şi director al Laboratorului Human Performance Rhythms de la Universitatea Penn State spune că accepţiunea generală despre cum "zboară" timpul este în principiu corectă.

"Ştim că timpul poate trece destul de greu şi apoi, pe măsură ce îmbătrânim, timpul pare că "zboară" mult mai repede." Mai pe larg, "atunci când oamenii sunt interesaţi de ceva anume, aproape că pierd noţiunea timpului."

Un alt factor ce ne determină să percem diferit trecerea timpului în anumite momente, îl reprezintă amintirile pe care le folosim pentru comparaţie.

Obişnuinţa "transformă" la rândul ei trecerea timpului. Aceasta se referă la gradul de adaptare al organismului la un stimul sau la mediul înconjurător,” cu un răspuns descendent în intensitate al organismului,” şi explică de ce anumite senzaţii – amărăciunea unei lămâi, durerea unei răni iritate, şocul produs de un sunet puternic – par să îşi piardă din intensitate cu timpul. Dar obişnuinţa poate de asemenea explicaţii despre cum uneori poţi pierde noţiunea timpului", spune Brown.