Existența universurilor paralele – un mister încă neelucidat

Dr. Brian Greene, autorul cărţii “Realitatea ascunsă: universuri paralele și legile profunde ale Cosmosului”, este de părere că acest fenomen ciudat poate exista.
Ipoteza lui Greene pleacă de la premisa că noi nu suntem decât unul din multiplele universuri, și că cel puțin una din aceste lumi paralele se află foarte aproape de a noastră, poate doar la un milimetru distanță. Noi nu putem vedea această lume, pentru că ea există într-un tip de spațiu diferit faţă de cele patru dimensiuni ale realității noastre de zi cu zi. Acest model de multivers (“mai multe universuri”) are ca suport teoretic fizica modernă și, în cele din urmă, va fi testabil, predictibil și de necontestat.
O altă teorie, relativ nouă, numită biocentrism, susţine existenţa mai multor universuri paralele. Conform acestei teorii, oamenii, nu mor, ci “evadează” într-un alt univers, paralel. În timpul aşa-zisei morţi, corpul nostru fizic moare, însă energia pe care o emană trece în alt univers. Energia care se degajă din corpul nostru nu poate fi creată artificial şi nici distrusă. Specialiştii susţin că există o energie în creier de 20 de watts. Creierul este ca o fântână care degajă această energie, în mod constant şi că aceasta, după moartea fizică, se transferă într-un alt univers.

Robert Lanza, unul dintre fondatorii biocentrismului susţine că viaţa a creat universul şi nu invers, aceasta însemnând că ceea ce noi percepem ca realitate, este de fapt conştiinţa noastră. Spaţiul şi timpul nu sînt realităţi absolute, ci mai degrabă instrumente ale minţii noastre. Potrivit acestuia, materia fără conştiinţă, nu este decît o stare de probabilitate. În afara percepţiei noastre, timpul nu are o existenţă reală. Timpul şi spaţiul există pentru că noi existăm.
În efortul de susținere a existenței universurilor paralele, Lanza admite că moartea nu distruge decât corpul.

Pe de altă parte, oamenii de știință au descoperit că universul are o mulţime de adîncituri întunecate, putînd fi asemănate cu nişte lacune sau găuri extinse. Aceștia susţin că aceste anomalii sînt produse de influenţa pe care o au celelalte universuri.
Tema universurilor paralele l-a preocupat și pe Einstein, care afirma că „existenţa este dincolo de timp, este trecerea pe care energia o face în alt univers, şi implicit cu ea viaţa continuă.”
În pofida scepticismului unora, în domeniul științific se vorbește deschis despre anumite anomalii, cum ar fi apariția sau dispariția anumitor persoane din și în alte universuri paralele. Un univers infinit are o infinitate de planete, iar pe unele dintre ele ar trebui să fie viață la fel ca și pe Pământ.

Teoria universurilor paralele are strânsă legătură, spun fizicienii, cu teoria probabilităților. Atunci când decidem să facem un anumit lucru, decizia noastră are o anumită probabilitate de îndeplinire. Se spune că există locuri (dacă pot fi numite așa), în care acționăm într-un fel, și locuri în alte universuri în care acționăm în alt fel, puși în aceeași situație, astfel că nimic nu se pierde, nicio oportunitate nu se irosește. Tot ceea ce este posibil pentru noi să facem cât timp suntem în viață este pus în aplicare, într-o variantă aici, pe Pământ, și într-o infinitate de alte variante în universurile paralele. Este ca un imens joc de șah, care prevede miliarde de combinații.
Din păcate, datorită faptului că viteza luminii nu poate fi depășită, orizontul nostru observabil se reduce la distanța dintre Big Bang și prezent, cuprinzând circa 14 miliarde de ani. Noi putem primi semne de viață doar de la lucruri aflate la cel mult 14 miliarde de ani lumină, acesta fiind universul observabil, cu toate că el este în continuă expansiune. Ce este dincolo de acest volum nu putem ști...