Este vorba despre mocănița, care ne poartă în călătoria timpului. Aceasta şerpuieşte pe o vale de o frumuseţe sălbatică, în care stânci prăpăstioase alternează cu păduri dese, cu poiene minunate şi izvoare de apă minerală, care te poartă parcă într-un vis din care nu ai vrea să te mai trezeşti.
Este vorba despre Valea Vaserului o zonă împădurită asemeni unui canion ce traversează munţii Maramureşului. Valea, ce se înlănţuie de-a lungul râului Vaser, face parte din Parcul Natural Munții Maramureșului, cel mai mare parc natural din România. Istoria acestei văi este una zbuciumată, fascinantă și care păstrează urme interesante ale istoriei secolului XX.
Cum ai putea să te întorci în timp, dacă nu plimbându-te cu un tip de tren folosit încă din perioada interbelică pentru a transporta lemnul şi care, surprinzător, are astăzi aceeaşi destinaţie, dar şi una în plus: aceea de a transporta turişti, din anul 2000.
Denumită şi "trenul cu aburi", mocăniţa este un tren cu ecartament îngust ce folosește ca și combustibil, presiunea aburului, fiind totodată una dintre cele mai importante valori culturale şi tehnice ale țării. Pentru a obține acest abur e nevoie de lemn, cărbune, ulei și apă. Pentru a se deplasa circa 20 de km, o locomotivă pe aburi folosește în jur de 5 m³ de lemn, 6 m³ de apă, 30 de kg de cărbuni și 15 litri de ulei.
Mocaniţa de pe Valea Vaserului este singura cale ferată forestieră din lume care mai funcționează în prezent, ceea ce face ca aceasta să îşi merite renumele internaţional de care se bucură. Datorită faptului că atrage turiştii ca un magnet, mocăniţa reprezintă o adevărată bogăție pentru acestă zonă.
Iar traseul parcurs de aceasta este cu adevarat pitoresc. Urmând râul în cascade, trenul trece mai întâi pe lângă casele din Vişeu de Sus. Apoi, după aproape şapte kilometri, ruta intră în pădurea sălbatică, trecând pe lângă stâncile prăpăstioase ale strâmtorii, şi făcându-şi intrarea în munţi prin tuneluri întunecoase.
Liniştea naturii este întreruptă nu doar de râul grăbit şi zgomotos, de pufăiturile şi sâsâitul trenului, ci, din când în când, şi de fluierăturile ascuţite ale locomotivei. Mocăniţa se strecoară apoi uşor în sus, pe pantele abrupte, deseori dând impresia că nu mai poate avansa şi că puterea aburului nu este suficientă, însă aceasta ajunge întotdeauna la capătul drumului. Pentru turiști, călătoriile cu mocăniţa se fac de regulă până la stația Paltin, pe o distanta de 21,6 km.
În stația Paltin este un mini muzeu (ca o cabana mică) unde se pot vedea tablouri, poze și descrieri istorice legate de această vale. De asemenea, aici e amenajat și un loc de popas unde se poate servi masa. De regulă în această stație se așteaptă cam 2 ore pentru a permite mocăniței să se întoarcă. Pe traseu mocăniţa face alte 2 pauze scurte pentru alimentarea cu apă, răgaz pentru a imortaliza această experienţă de neuitat prin intermediul fotografiilor.
Mocăniţa funcționează în principiu din mai până în octombrie, deşi şi în afara sezonului sunt multe evenimente și date speciale când mocanita este pusă în funcțiune pentru turiști. Însă, dacă nu vreţi să rataţi această călătorie unică, trebuie să ştiti că rezervarea este obligatorie.