-

Grădina Botanică "Anastasie Fătu" din Iaşi, cea mai veche din România

Grădina a fost înfiinţată pe 10 august 1856, la Râpa Galbenă, de medicul şi naturalistul care i-a oferit numele său (pe o proprietate cumpărată).

Trebuie să-i consemnăm existenţa până la moartea creatorului ei, în 1886, atunci când urmaşii lui Anastasie Fătu au vândut terenul.

"Încă din 1856, am pus fundamentele unei Grădini Botanice în oraşul Iaşi. Această instituţie, care la început a propăşit foarte încet, fiind redusă la propriile mele mijloace, mai târziu a prosperat mai bine, subvenţionată fiind de Casa Statului şi a Comunei Iaşilor";

"Fondând această grădină, mi-am propus a îmbunătăţi salubritatea oraşului Iaşi, a îndemna pe "giunimea" studioasă la învăţarea botanicei şi a procura iubitorilor de ştiinţe naturale ocaziunea de a contempla frumuseţile naturii în momentele lor de repaus", mărturisea Anastasie Fătu, în 1870, în prefaţa lucrării "Enumeraţiunea specielor cultivate în Grădina Botanică din Iaşi privind înfiinţarea şi scopurile acestei grădini").

În 1873, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi a înfiinţat a doua grădină botanică, în apropierea celei vechi (de organizare s-a ocupat Dimitrie Brândză, majoritatea plantelor a fost donată de Anastasie Fătu; unele dintre plantele de atunci ne încântă şi astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală).

În 1921, profesorul Alexandru Popovici înfiinţează altă grădină botanică, în spatele clădirii noii Universităţi, acolo unde erau construite şi mici sere, folosite în privinţa creşterii plantelor tropicale; s-a păstrat pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963, când s-a hotărât mutarea grădinii în spaţiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Ţopa (pentru a răspunde cerinţelor învăţământului).

Actuala Grădină Botanică din Iaşi acoperă o suprafaţă de aproximativ 100 de hectare, fiind una dintre cele mai mari din Europa.

Activitatea sa didactică, ştiinţifică şi politică a fost completată de implicarea gazetărească şi editorială (a publicat articole în "Gazeta de Moldavia", "Foaia Societăţii de medici şi naturalişti" din Principatul Moldovei, "Mişcarea naţională"); autorul monografiei "Descrierea şi întrebuinţarea apei simple şi a apei minerale din Moldova" (1851), fiind un susţinător al dezvoltării balneologiei.

De asemenea, contribuie, de o manieră semnificativă, la organizarea Facultăţii de Medicină din Iaşi, recomandând primii ei profesori şi se numără printre membrii fondatori ai Academiei Române.

Este numit preşedinte al "Congresului medical român", însă moare în anul 1886, înaintea deschiderii acestuia.

Sursa: rador

Foto: wikipedia.org

Articole înrudite