Gripa, guturaiul, răceala şi virozele

Cum recunoaştem gripa?

Afirmaţia unor persoane că nu au temperatură când fac gripă nu este adevărată, pentru că această boală implică obligatoriu prezenţa febrei. În absenţa ei, diagnosticul se exclude.

Debutul este brusc, cu temperaturi chiar de peste 40 grade C, timp de 3-5 zile, apoi temperatura scade când organismul reuşeşte să producă anticorpi suficienţi să neutralizeze agresorii. Boala invadează – afirmă unii cercetători – mai ales organismele suprasaturate de mâncare şi toxine, pentru ca apoi, prin pierderea apetitului, să se producă un proces depurativ.

La febră se adaugă o stare de rău general, dureri musculare, frisoane, greţuri ori vărsături repetate, tuse chinuitoare, dureri de cap de intensitate variabilă, dureri de ochi, înfundarea nasului, secreţie nazală iritantă, usturime în gât.

Această usturime este, de obicei, primul semn al bolii şi trebuie luate urgent primele măsuri. În acest moment, temperatura nu depăşeşte 37,5 grade C şi se consideră că viroza s-a declanşat.

Respiraţiile frecvente, greutatea în respiraţie (mai ales la sugari şi copilul mic, la bătrâni, bolnavii cardio-pulmonari), durerile abdominale şi ale muşchilor membrelor şi coloanei vertebrale completează tabloul clinic al prezenţei maladiei gripale de formă obişnuită şi necomplicată. Boala debutează cu o inflamaţie a mucoasei nazale, după care această inflamaţie coboară progresiv spre bronhii.

Procesul de vindecare a răcelii este invers, cel mai repede vindecându-se mucoasa bronhiilor. Faptul că o persoană petrece un anumit timp în frig influenţează apariţia răcelii doar în măsura în care îi scade rezistenţa mucoasei faringiene faţă de agenţii infecţioşi.

Frigul în sine nu provoacă răceală; să nu uităm că membrii expediţiilor polare nu fac guturai, în schimb, în zilele însorite de primăvară, apar deseori epidemiile de răceală.

Frigul poate doar pregăti terenul pentru contagiune. Apogeul contagiunii este la debutul bolii şi în primele zile ale procesului de îmbolnăvire. Perioada de incubaţie este de 1-2 zile.

Simptomele răcelii se schimbă în funcţie de evoluţia afecţiunii.

În prima zi, bolnavul este abătut, obosit, nu are poftă de mâncare, îi este tot timpul frig şi are frisoane. Majoritatea persoanelor acuză dureri estompate de cap, simtindu-şi capul cât o baniţă.

Semnificativ este faptul că bolnavul are nasul înfundat, senzaţie de gâdilare la nivelul nasului şi strănută des. Înfundarea neplăcută a nasului se accentuează, iar a doua zi apare o secreţie nazală abundentă.

Secreţia nazală este fluidă, apoasă, transparentă, stimulând bolnavul să-şi sufle în permanenţă nasul, astfel că are nevoie de 8-10 batiste pentru o singură zi, dar cu toate acestea secreţia nazală nu scade.

Pielea din jurul nărilor şi a buzei superioare se înroşeşte şi se fisurează din cauza ştergerii repetate a nasului şi a secreţiei abundente. Bolnavul îşi simte nasul mai înfundat decât în prima zi şi pur şi simplu nu mai poate să respire pe nas.

Nu mai simte mirosurile, ochii i se înroşesc, lacrimează, înfundându-i-se şi urechile. Când îşi suflă mai energic nasul, are senzaţia unor pocnituri în urechi. În aceste cazuri sunt frecvente şi hemoragiile nazale.

Pentru că bolnavul respiră pe gură i se usucă faringele şi este chinuit de sete.

În cazurile în care răceala este ceva mai gravă, gâtul bolnavului se înroşeşte, resimţind durere, mai ales când înghite. Sunt frecvente cazurile în care bolnavul tuşeşte şi acuză arsuri şi zgârieturi la nivelul sternului.

Acestea sunt deja simptomele bronşitei. În cea de a treia şi a patra zi de boală, secreţia nazală se îngroaşă şi devine muco-purulentă.

Citeste articolul complet pe ziarulunirea.ro